Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute.
Format:DistingeEroare în script: Nu există modulul „InfoboxSettlement”.Bârlad este un municipiu din județul Vaslui, Moldova, România, care la recensământul din 2002 avea o populație de 69.066 locuitori.[1] (Numărul de locuitori se referă strict la delimitarea administrativă a municipiului). Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Tutova. În anii 1950, Bârladul devine reședința Regiunii Bârlad, una din cele 15 regiuni care formau Republica Populară Română. La acea dată doar Suceava, Iași, Bacău și Galați beneficiau în Moldova, alături de Bârlad, de statutul de oraș regional. Ulterior, Bârladul pierde statutul de reședință de regiune, devenind centrul unui raion din regiunea Iași. Reîmpărțirea administrativă a țării din anii 1960 în județe situează orașul în județul Vaslui.
Municipiul Bârlad se situează, din punct de vedere geografic, aproape de intersecția paralelei de 46º latitudine nordică cu meridianul de 27º longitudine estică. În cadrul țării ocupă o poziție estică. În unitatea fizico-geografică a Podișului Moldovei, se situează în zona de contact dintre dealurile Fălciului la est și colinele Tutovei la vest. Este așezat pe valea consecventă a râului Bârlad (de unde a împrumutat și denumirea).
În zonă sunt mai multe văi în confluență: dinspre est valea Popeni, a Trestianei și a Jăravățului; dinspre nord văile Horoiata și Simila; din nord-vest râul Tutova și altele. De-a lungul văilor, din totdeauna, s-au organizat drumuri, permițând orașului bune legături cu așezările din preajmă și de la distanțe apreciabile: din valea Prutului, a Dunării de Jos, a râul Siretului. Analizând geneza localității, geograful Vintilă Mihăilescu apreciază Bârladul ca târg de vale tipic. Altitudinea maximă din aria urbană este de 172 m, iar cea minimă de 89 m.
Clima[]
Temperaturile aerului, urmărite sistematic din 1896 la stațiile din localitate, ne indică următoarele valori medii: temperatura anuală este de 9,8 °C. Cea maximă, din iulie, este de 21,4 °C, iar cea mai scăzută, din luna ianuarie, este de -3,6 °C. Ca valori extreme, înregistrate la stația locală, au fost: cea mai ridicată valoare, de 39,7 °C, s-a reținut la 30 iulie 1936; minima absolută de -30,5 °C, a fost la 25 ianuarie 1942.
Relieful[]
Municipiul Bârlad ocupă o parte a albiei majore a râului cu același nume, pe o suprafață de 1456 de hectare, din care 1028 ha este teren intravilan. Valorile altitudinale cele mai ridicate ale dealurilor din aproprierea orasului se înregistrează în Dealul Crângului, 311 m (la vest) și Dealul Mare, 264 m (la est). Multă vreme regiunea a fost socotită ca lipsită de resurse capabile să dezvolte și să întrețină o viață economică relevantă, însă cercetările geologice efectuate în zonă au pus în evidență asemenea resurse: hidrocarburi (predominant gazeifere) ce se găsesc în dealurile Tutovei, în preajma localității Glăvănești, pietrișuri (ca material de construcții) de Bălăbănești (Cândești) ce se găsesc în platoul Covurluiului, argile si lehmuri leossoide (pentru fabricarea cărămizilor de construcții), straturi aquifere (cu un grad ridicat de mineralizare, ce le-ar putea face utile în tratamente terapeutice), ape de adâncime (excelente surse potabile).
Cercetările arheologice de pe raza orașului au scos la lumină urmele unor activități meșteșugărești cum ar fi reducerea minereului de fier și obținerea fierului din solurile feruginoase locale, fier din care se realizau în ateliere specializate diferite obiecte și unele unelte agricole, datând din Secolul XI - XII. Însă tot pe raza orașului au fost surprinse și urmele unor activităti de obținere si prelucrare a fierului, mult mai vechi, încă din secolele Secolul IV - V. În aceeași așezare a fost descoperit cel mai mare centru meșteșugăresc de prelucrare a cornului de cerb din sud-estul Europei, datând din aceeași perioadă. De altfel urme ale unor străvechi civilizații au fost identificate pe raza orașului atestând un înalt nivel de dezvoltare încă de acum 7000 de ani.
Perioada medievală[]
Intensa activitate meșteșugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localității care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Țara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine și în unele acte emise de cancelaria papală).
În 1174 este datată prima mențiune documentară a orașului Bârlad, centrul unei formațiuni politice locale ce cuprindea partea de mijloc și de sud a Moldovei. Format:Fapt
Un alt document important este cel emis de către domnitorul Alexandru cel Bun, care atestă existența unui târg la Bârlad și prin care dăruie vama târgului Mănăstirii Bistrița pentru întreținere. Apariția timpurie a târgului se datorează așezării sale la răscrucea dintre drumurile comerciale care legau centrul și nordul Moldovei cu lumea bizanțului și cea orientală.
Faptul că aici se desfășura o puternică activitate economică și comercială explică prezența delegației de negustori bârladeni la marele Congres bisericesc de la anul 1418 ținut în Elveția, așa cum menționează documentul acestui Congres cunoscut sub numele de "Contizilium Buch".
În timpul lui Ștefan cel Mare la Bârlad se află și reședința vornicului Țării de Jos a Moldovei. Tot aici a funcționat temporar și cancelaria domnească de unde Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ștefan cel Mare hotărăște construirea unei fortificații de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având rolul strategic de a opri armatele turcești în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind așezat în mijlocul Țârii de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor, a fost prădat și ars de aceștia în anii 1440, 1444 și 1450.
În perioada medievală, ca urmare a condițiilor istorice vitrege și asezării geografice, Bârladul a cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere și regres datorită deselor incursiuni militare ale tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor, etc. Interceptarea de către turci, dupa cucerirea Constantinopolelui (1453) a marelui drum de comerț internațional care traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul și trecand prin Liov-Iași-Bârlad-Galați-Chilia și Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică și comercială a orașului. În anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iași descriind padalniciunile și batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire.
Secolul al XIX-lea[]
În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente, au fost dărâmate cele mai vechi monumente din oraș, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitățile s-au repetat de mai multe ori în decursul anilor, culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus jumătate din clădirile orașului. În anul 1822 Bârladul a fost ars și jefuit de turci după înăbușirea răscoalei eteriștilor (luptători pentru independența Greciei), cu care moldovenii au simpatizat, iar în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic indendiu. Cu toate aceste vicisitudini, în a doua jumătate a secolului XVIII și începutul sec. XIX orașul se reclădește și se repopulează, reluându-și locul de centru comercial și creându-și premizele viitoarei sale dezvoltări economico-sociale.
Revoluția de la 1848 deschide un nou capitol în istoria Bârladului. Ideile revoluționare care au răscolit întreaga Europă la mijlocul secolui și-au găsit un larg răsunet și în rândul bârlădenilor. Astfel în preajma anului revoluționar 1848 la Bârlad ia ființă "Asociația Patriotică" în fruntea căreia se aflau Alexandru Ioan Cuza, Iordache Lambrino, Gheorghe Sion, Ion Cuza, Grigore Cuza și alții, a cărei principal scop erau prefacerile politico-sociale specifice Moldovei și ca țel final unirea Moldovei cu Țara Românească.
Înfăptuirea unirii a fost obiectivul de luptă care a însuflețit masele, în fruntea cărora se găseau cele mai progresiste elemente din Bârlad printre care: Manolache Costache Epureanu, Iorgu Radu, Ioan Popescu și alții, care au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor a lui Al.I Cuza, "fiu al Bârladului". Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada Al. I. Cuza) de peste "Podul Pescarii" la data de 12 septembrie1818 așa cum este stipulat în diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 și orașul cunoaște o dezvoltare pe multiple planuri alâturi de celelate orașe ale țării.
Urbanizare[]
După Primul Război Mondial, conform documentelor primăriei, suprafața locuibilă a Bârladului era de 793.76 ha care, cu mici modificări, s-a păstrat până în anul 1932. În urma marilor inundații din acel an, au fost afectate cartierele Gară și Cazărmi. Acum se va organiza treptat un nou cartier denumit Deal, între zona centrală și Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era reprezentat prin construcții modeste, realizate în tehnici tradiționale ﴾chirpici și vălătuci﴿, cu un singur nivel și foarte puține din zidărie învechită. În zonele periferice grădinile erau mai întinse și adăposteau pomi fructiferi, viță de vie, legume, zarzavaturi și multe straturi cu flori. Zona centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici erau situate principalele edificii politico-administrative, culturale, unități comerciale, de credit ș.a. Cele 45 de imobile, care dispuneau de unul sau două nivele, erau amplasate, în majoritate, pe Strada Mare, devenită Regală. La începutul secolului al XX–lea inginerul Gheorghe T. Negruți a conceput primul plan topografic al Bârladului, apreciat deosebit de favorabil de specialiști. Pe acest plan se indicau limitele orașului, rețeaua de străzi și clădiri existente, constituind un element important de orientare tehnică. Se presupune că a existat și un plan de sistematizare al orașului, întocmit prin anul 1920 de către inginerul Davidescu, dar nu s-a păstrat. În baza acestuia se consideră că s-au amplasat marile clădiri din zona centrala a orașului: Primăria, Banca Națională și altele. Strada Mare (Regală) se întindea de la Cazărmi la Grădina Publică, străbătând orașul pe o lungime de circa 4 km, fiind pavată cu piatră cubică de granit, în dreptul Grădinii Publice fiind asfaltată.
Centru cultural[]
"Bârlad, o vreme... un fel de Weimar..." - G. Călinescu, Istoria literaturii române... Ed.a II-a, București 1982, p.646.
"În Bârlad, orice fapt de spiritualitate nu poate fi o întâmplare..." - C. D. Zeletin, Revista Pagini Medicale Bârlădene, 126-127, p.2.
Rolul important pe care l-a jucat Bârladul este reflectat și în avântul pe care îl cunoaște dezvoltarea activităților culturale. Astfel la 1 decembrie1832 se deschide prima "Școală de băieți nr.1". Primul pas spre învățământul secundar din oraș este făcut la data de 2 octombrie1846 când ia ființă "Clasul real Gh. Roșca Codreanu". În anul 1858, "Clasul Real Codreanu" se transformă în gimnaziu, fiind singurul oraș din Moldova, cu excepția Iașiului, în care functionează un gimnaziu. Ca urmare a reformei invățământului realizată de domnitorul Al. I Cuza în anul 1864, gimnaziul se transforma in liceu, numarându-se printre primele orașe din țara în care funcționa un liceu.
Un rol important în dezvoltarea, propagarea și afirmarea vieții spirituale l-a avut și presa locală, care număra peste 150 de publicații periodice in a doua jumătate a sec. XIX și până în primele decenii ale sec. XX. Primul spital public se inaugurează în anul 1838 prin contribuția obștească și donațiile unor intelectuali bârlădeni.
Dezvoltarea învățământului a creat o puternică atmosferă spirituală care a determinat crearea unor instituții de cultură specializate. Astfel, în anul 1909 profesorul Stroe S. Belloescu donează orașului o clădire, cu destinație testamentară de a fi folosită pentru adapostirea unei biblioteci publice și a unui muzeu. În anul 1914 un grup de intelectuali bârlădeni în frunte cu profesori de la Liceul Codreanu se constituie în Comitetul de fondare a muzeului bârlădean, muzeu care își inaugurează activitatea cu o pinacotecă și o expozitie de istorie.
Printre societătile cultural-literare existente în Bârlad se numără și „Academia Bârlădeană”, înființată în anul 1915 de un grup de intelectuali, în frunte cu poetul George Tutoveanu, Toma Chiricuță, Tudor Pamfile, societate care desfășoară o prodigioasă activitate atât în domeniul creației literare cât și în domeniul muzicii și artelor plastice. Activitatea acestei societăți a prilejuit participarea unor mari personalități ale culturii românești care au poposit pe aceste meleaguri. Printre aceștia se numără marele istoric Nicolae Iorga, marele muzician George Enescu, poeții și scriitorii Alexandru Vlahuță, Cincinat Pavelescu, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu și alții.
Activitatea teatrală bârlădeana debutează în a doua jumătate a secolului XIX. Aici a existat o clădire a teatrului unde, începand cu anul 1860, trupe de actori conduse de Matei Millo, Al. K. Robescu au poposit pe scena teatrului bârlădean. Clădirea a existat pe locul unde este Baia Comunală. În secolul XX a existat un Ateneu Popular și un Teatru Muncitoresc a căror activitate a făcut posibil ca în anul 1953 să ia ființă Teatrul de stat „Victor Ion Popa”.
Populația[]
1900: 24.484
1992: 77.518
2002: 71.183
2009: 69.387
2011: 49.929
Format:Demografie/Bârlad
Conform recensământului din 2011, municipiul Bârlad are o populație de 49929 locuitori. [1].
Petru Condrea (1888-1967), medic, profesor de microbiologie la Facultatea de Medicină din Iași.
Victor Cristea
Alexandru Ioan Cuza
Ion Dimitriu-Bârlad
Cristian Dragomir (1940), medic chirurg, profesor la Facultatea de Medicină din Iași, rector al Institutului de Medicină și Farmacie din Iași și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.
Virgil Duda
Manolache Costache Epureanu
Elena Farago
Lorica Gavriliță (1928-2003), medic, profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Iași și rector al Institutului de Medicină și Farmacie din Iași.
Gheorghe Gheorghiu-Dej
Max Goldstein
Marcel Guguianu
Constantin Hamangiu
Anton Holban
Cezar Ivănescu
Ernest Juvara (1870-1933), chirurg, profesor universitar la Facultatea de Medicină din București, inovator în tehnica chirurgicală
Valeriu Lazarov
Constantin Manolache
Constantin T. Nicolau
Gheorghe Palade
George D. Pallade
Alexandru Philippide
Victor Ion Popa
Cicerone Poghirc
Ștefan Procopiu
Andreea Răducan
Vasile Sturdza
Ionel Teodoreanu
Nicolae Tonitza
George Tutoveanu
Barbu Zaharescu
Gheorghe Roșca Codreanu
Dragonu' ('85-prezent), probabil cel mai bun rapper din Romania, la ora actuala.
