Localități Wiki
Register
Advertisement

Eroare în script: Nu există modulul „InfoboxSettlement”. Bordei Verde este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Bordei Verde (reședința), Constantin Gabrielescu, Lișcoteanca și Filiu. Comuna este situată în centrul județului Brăila, la circa 50 km vest de Brăila.

Situată în inima Bărăganului brăilean, comuna este continuatoarea istorică a două foste comune care au existat de-a lungul istoriei pe teritoriul său actual: Bordeiul Verde și Filiu.

Istoria sa se împletește strâns cu istoria moșiilor și a marilor exploatații agricole care s-au succedat de-a lungul vremii (Șchiau, Filiu, Bordeiul Verde, Lișcoteanca), și care au aparținut Eforiei Spitalelor Civile.

Toponime aprținând comunei, deși nu implicit localități, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente (vezi pe larg la secțiunea „Evoluție istorică”). Astfel „Șchiaul” este atesta într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481.[1]

Ocupația de bază a locuitorilor comunei a fost și rămâne în continuare agricultura, trebuind menționat și faptul că în subsolul comunei au fost descoperite și exploatate importante zăcăminte de petrol și gaze naturale.


Structura teritoriului[]

Cadrul fizico-geografic[]

Relieful[]

Comuna Bordei Verde este situată în mijlocul Bărăganului, mai precis în Bărăganul de Nord cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei. Termenul „Bărăgan” este atestat pentru prima dată în 1597 [2] și se presupune că ar proveni, din cuvântul „buragan” de origine pecenego - cumanică (la fel ca și numele râului „Călmățui”) semnificând „furtună (vârtej) de zăpadă”.[3] Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: Câmpul Viziru și Câmpul Ianca, separate de Valea Ianca. ([4] pp 9-10)

Fișier:Relieful comunei Bordei Verde.PNG

Relieful comunei Bordei Verde

După cum se poate observa din hărțile alăturate, relieful este relativ uniform, reprezentat prin interfluvii plane întinse, având un aspect șes, de mari dimensiuni, cu înălțimea de 20-24 metri deasupra nivelului mării. Înălțimile sunt mai mari în zona de vest și de sud a comunei (zona Bordei Verde-vest - Filiu - Lișcoteanca, inclusă în Câmpul Ianca) și mai mici în partea estică (zona Bordei Verde-Est - Constantin Gabrielescu, inclusă în Câmpul Viziru). Înălțimea maximă a reliefului este de 27 de metri, la 2 kilometri vest de Lișcoteanca, pe terasa râului Călmățui de deasupra amplasamentului fostului sat Filiu (45°0′19″N 27°30′59″E / 45.00528, 27.51639), iar înălțimea minimă de 8 metri în zona Valea Ianca, 2 kilometri nord de Constantin Gabrielescu (45°5′37″N 27°38′37″E / 45.09361, 27.64361).[5] Pe cuprinsul acestor câmpuri se evidențiază, ca nergularități, câteva văi late și puțin adânci, care nu sunt străbătute de ape curgătoare (Valea Adâncă, Valea Ianca, Valea Burta Ianca, Valea Druica, etc.). Adâncimea acestor văi nu depășește 4-6 metri, cea mai mare fiind Valea Ianca, dispusă în partea de Nord-Est a satului Bordei Verde, având o lățime de până la 2 kilometri și o adâncime maximă de 7-8 metri. Pe lângă câmpie, o a doua formă de relief întâlnită pe teritoriul comunei este reprezentată de Lunca Călmățuiului. Lunca are 2-7 km lățime, malul său nordic (cel aflat pe teritoriul comunei) având o înălțime medie de 5 m, cu mult mai mică decât cel sudic care se se înalță până la 30 m.

Clima[]

Fișier:Iarna anului 2012 februarie.jpg

Drumuri blocate de viscol, februarie 2012

Teritoriul comunei Bordei Verde se încadrează zona climatică temperată, cu aspecte continentale. Verile sunt caniculare și secetoase din cauza transporturilor de aer cald din nordul Africii precum și datorită nivelurilor ridicate ale radiației solare (125 kcal/cm²) ca urmare a 2.200 h/an de strălucire a Soarelui (290 de zile/an).[6]. În această perioadă precipitațiile sunt scăzute, alternând perioade lungi de secetă de 1-3 săptămâni cu averse de ploaie torențială. Pentru a compensa deficitul de apă în ultimii ani ai secolului al XX-lea au fost executate mari lucrări de irigații și îmbunătățiri funciare. Iernile sunt în general reci, uscate, influențate de vânturile aspre provenite din nordul Câmpiei Ruse, cum este crivățul. Temperatura medie anuală este în jurul valorilor de 10Format:Te–11Format:Te.[7] Iulie este cea mai caniculară lună din an, cu temperaturi medii multianuale de 22-23Format:Te.

Climatul arid este evidențiat și de cantitatea mică de precipitații (sub 500 mm/an în medie). Ninsorile apar, de regulă, în intervalul noiembrie-martie, numărul de zile cu ninsoare fiind mic (15-20 zile pe an), iar stratul de zăpadă este subțire (10 cm) și se menține în jur de o lună/an.[8]Format:Rp. Un fenomen specific zonei este viscolirea și troienirea zăpezii, în special la marginea de nord a satelor. Pe teritorilu comunei, în zona Filiu-Lișcoteanca, a fost înregistrat în anul 1910 maximul istoric al cantității de precipitații căzute în județul Brăila, într-o singură zi - 126 mm/24 de ore).[8]Format:Rp

Hidrografia[]

Râul Călmățui este singura apă curgătoare permanentă de pe teritoriul comunei Bordei Verde, formând limita cu comuna Zăvoaia, pe o distanță de circa 5 kilometri, în zona satului Lișcoteanca. Călmățuiul este un râu de câmpie, puțin adânc și cu debit mic, care curge printr-o luncă forte lată pentru dimensiunile sale (5-7 kilometri lățime în zona Lișcoteanca-Satnoieni), probabil o fostă albie a râului Buzău. Râul a fost regularizat și îndiguit pe toată lungimea sa în anii 1970-1980. [9]

Resursele solului și subsolului[]

Fișier:Lan de floarea soarelui lângă comuna Bordei Verde judeţul Brăila 2011.JPG

Cultură agricolă - 2011

Cea mai mare parte a solurilor comunei Bordei Verde este reprezentată de cernoziomuri de foarte bună calitate și propice pentru dezvoltarea unei agriculture intensive. Excepția o constituie lunca râului Călmățui (zona Filiu-Lișcoteanca), formată din soluri halomorfe de tipul solonceacurilor, soluri sărăturoase datorate existenței unei pânze de ape freatice cu mineralizare ridicată, la adâncime foarte mică (1-1,5 m). Aceste suprafețe sunt folosite în special pentru pășunat.([4] p 22)

Fișier:Sonde în amurg, Bordei Verde, judeţul Brăila.PNG

Câmp de sonde în zona Bordei Verde-vest

În a doua parte a anilor 1960 pe teritoriul comunei au fost descoperite importante zăcăminte de petrol și gaze naturale (gaze asociate) [10] în perimetrele Bordei Verde-Est, Bordei Verde-Vest, Lișcoteanca și Filiu[11]. Exploatarea acestora a contribuit la dezvoltarea generală a zonei, prin locurile de muncă create, modernizarea infrastructurii (asfaltarea DJ 211 și DJ-211A), etc. Această activitate rămâne încă cea mai importantă activitate industrială din comună, deși volumul său s-a restrâns după 1990 prin reduceri de personal, dezafectarea unor sonde, închiderea unor parcuri petroliere, ecologizarea unor terenuri etc.[8]Format:Rp

Rețeaua de localități[]

Coordonatele geografice ale satelor comunei sunt prezentate în tabelul de mai jos. [5]

Latitudine Longitudine Altitudine
Bordei Verde 45003'59' ' 27033'58' ' 23 m
C. Gabrielescu 45004'18' ' 27038'12' ' 18 m
Lișcoteanca 45000'15' ' 27033'07' ' 26 m
Filiu 44059'17' ' 27031'03' ' 23 m

Bordei Verde, localitatea de reședință a comunei, este situată la intersecția a două drumuri județene: DJ 211 - Gara IancaBordei Verde - Zăvoaia - Grivița și DJ 211A - Bordei VerdeViziruCuza Vodă.

Satul Lișcoteanca se află la circa 8 km sud de centrul comunei, fiind situat de-a lungul drumului județean DJ 203R - Ulmu - Valea Călmățuiului - Dropia, în apropierea intersecției acestuia cu DJ221.

Satul Constantin Gabrielescu se află la circa 5 km est de centrul comunei, de care este legat prin intermediul drumului comunal DC12.

Fișier:Harta fizică a comunei Bordei Verde, Brăila.jpg

Harta fizică a comunei Bordei Verde

Localitățile învecinate sunt: orașul Ianca la nord și vest, comuna Traian la nord-est, comuna Viziru la est, orașul Însurăței la est și sud și comuna Zăvoaia la sud.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 351/2001 satul reședință al comunei Bordei Verde este clasificat ca localitate rurală de rangul IV iar celelalte sate componente sunt clasificate ca localități rurale de rangul V. Aceeași lege include comuna în lista cu comunele în care s-au produs scăderi accentuate de populație în perioada 1966 - 1998 între 30 și 50% și care necesită acțiuni de sprijin și revitalizare.[12]

Conform recensământului agricol din 2002, suprafața totală a comunei era de 8.652 ha, din care 204 ha teren intravilan. În comună existau 1.126 de gospodării și 1.079 de locuințe. La recensământul din 2011 au fost găsite ca existând 1.023 de locuințe grupate în 930 de gospodării.[13]

Infrastructura[]

Comuna Bordei Verde beneficiază de o infrastructură dezvoltată, fapt datorat în special necesității de a asigura buna desfășurare a activităților legate de extragerea și transportul petrolului și gazelor naturale, de la exploatările de pe teritoriul comunei.

Rețeaua de transport rutier este formată din: drumurile județene DJ 211 și DJ 211A, (ambele asfaltate), pod peste Călmățui pe DJ 211, drumuri comunale pietruite, străzi pietruite și drumuri vicinale de pământ.

Sistemul de transport și distribuție a energiei electrice cuprinde: linii electrice de medie tensiune de 110kV/20kV, linii electrice de joasă tensiune de 0,4kV, stație de transformare 110/20kV (în localitatea Bordei Verde), stații de transformare 20/0,4kV (în satele Constantin Gabrielescu și Lișcoteanca).

Sistemul de comunicații include: magistrală de fibră de sticlă, (Ianca - Bordei Verde), rețea de telefonie fixă, rețele de telefonie mobilă (acoperire în principalele rețelele mobile, pe întreg teritoriul comunei), [14] rețea de televiziune prin cablu.

Fișier:Scoala BV3.jpg

Școala Generală din satul Bordei Verde.

Infrastructura socio-edilitară este formată dintr-o școală generală în reședința de comună cu localuri în toate satele componente, o grădiniță în satul Bordei Verde (momentan în renovare - 2012), trei cămine culturale (momentan este funcțional doar cel din satul Bordei Verde - 2012), o bibliotecă comunală, un dispensar comunal, un parc public (în satul Bordei Verde, zona Vintilești), alimentare cu apă potabilă, trei biserici ortodoxe și o casă de rugăciuni adventistă (în Bordei Verde).

Agricultura beneficiază de o infrastructură diversificată cuprinzând: sistem de irigații care acoperă toată suprafața agricolă a comunei, sistem de canale de desecare, drumuri de acces la toate tarlalele, bază de recepție și depozitare produse agricole (S.C. PRUTUL S.A Galați).[15]

Principalele lipsuri în domeniul infrastructurii sunt reprezentate de: lipsa infrastrucutrii feroviare (cea mai apropiată gară este Gara Ianca situată la 8 kilometri de satul Bordei Verde), lipsa alimentării localităților cu gaze naturale, lipsa sistemelor de canalizare și stațiilor de epurare și lipsa sistemului de colectare și depozitare a deșeurilor.[16]

Evoluție istorică[]

Evoluția istorică a locuirii pe actualul teritoriu al comunei Bordei Verde este una sinuoasă, neuniformă și cu multe discontinuități, modelată fiind de evoluțiile politice, economice și sociale generale din spațiul Câmpiei Române. În neolitic a fost o foarte însemnată locuire, urmată de dovezi sporadice până pe la mijlocul veacului al XIX-lea și de o dezvoltare accentuată începând cu a doua jumătate a aceluiași secol.(vezi pe larg în această secțiune)

În comuna Bordei Verde se găsesc 5 monumente istorice de importanță locală (categoria "B" conform clasificării Ministerului Culturii).[17]

Epoca antică și medievală[]

Fișier:Harta Monumente Istorice Bordei Verde.PNG

Harta Monumentelor Istorice din comuna Bordei Verde

Epoca antică[]

Importantele cercetări arheologice dintre anii 1971 – 1974 și 1979 – 1980[18] au condus la descoperirea, pe teritoriul comunei Bordei Verde, în situl arheologic de la „Moș Filon”, lângă Lișcoteanca (vezi harta alăturată), a celor mai vechi urme de cultură materială cunoscute până în prezent pe teritoriul județului Brăila, aparținând de cultura Boian II, faza Giulești[19], care datează din mileniul V înainte de Cristos.[20]

În siturile arheologice din jurul satului Lișcoteanca („Moș Filon”, „Movila Olarului”, „Movila din Baltă” și „Satnoieni”) au fost descoperite artefacte din diferite epoci istorice, ilustrând atât continuitatea locuirii permanente în zonă cât și valurile migratoare care s-au deplasat pe Valea Călmățuiului, de-a lungul istoriei.[21] Din cursul fazei Giulești se cunosc așezări situate pe grinduri sau popine în luncile râurilor, marginile simple de terasă, gorgane, boturi de deal. Preferința oamenilor fazei Giulești de a alege pentru așezările lor grindurile sau popinele din luncile râurilor este argumentată de complexul de pe popina din lunca Călmățuiului (Movila din Baltă), de lângă satul Lișcoteanca.[18]

Fișier:Situri arheologice de pe teritoriul comunei Bordei Verde, Brăila.pdf

Situri arheologice de pe teritoriul comunei Bordei Verde

Fișier:Descoperiri arheologice pe teritoriul comunei Bordei Verde, Brăila.pdf

Descoperiri arheologice pe teritoriul comunei Bordei Verdei

Următoarea etapă istorică este cultura Gumelnița,[22] fazele AI și AII, ale căror mărturii au fost descoperite în aceleași situri. Cercetările efectuate în nivelurile gumelnițene din faza Gumelnița A2 de la Lișcoteanca și Însurăței demonstrează că aceste așezări au sfârșit incendiate ori au fost părăsite. Faptul că după momentul încetării existenței așezărilor Gumelnița A2, pe locul lor nu s-au mai descoperit așezări stabile, precum și descoperirea unor fragmente ceramice Cernavoda I, a unor morminte izolate și a necropolei de la Brăilița dovedesc că în nord-estul Câmpiei Române, după încetarea existenței așezărilor gumelnițene, s-au instalat triburile de păstori nord - pontici (3450-3000 î.H)[21] care au dat naștere culturii Cernavoda I.[23]

Următorul nivel de locuire corespunde secolelor al II-lea - al III-lea d.H. din epoca migrațiilor sarmaților. Descoperirile din mormintele sarmatice de la Movila din Baltă, Movila Olarului și Moș Filon, constând în arme, ceramică cenușie indigenă și ceramică de import romană, demonstrează existența sedentară a unei populații sarmatice (cel mai probabil din tribul roxolanilor), aflată sub controlul Imperiului Roman.[24]

Au mai fost de asemenea descoperite mărturii din perioada invaziilor pecenego - cumane din secolele X-XI.[25]

Epoca medievală[]

Teritoriul actualei comune Bordei Verde s-a situat de-a lungul întregii perioade medievale la frontiera estică a Țării Românești cu Imperiul Otoman.

La 1540, județul Brăila dispare din catagrafiile Țării Românești, ca urmare a anexării Brăilei de către Imperiul Otoman, care a organizat în jurul orașului raiaua Brăilei,[26] ce ocupa mai bine de jumătate din teritoriul fostului județ. Comunele rămase în Țara Românească aveau să fie înglobate în județul Slam Râmnic.[27]

Această situare la granița cu Imperiul otoman a făcut ca zona actualei comune Bordei Verde să devină de multe ori scena disputelor și luptelor dintre țăranii de pe moșiile vecine, fugiți „la turci” pentru a scăpa de asuprirea stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă printr-o Țară Românească anemică și nevolnică.[28]

Acest lucru va face ca nici așezare omenească stabilă să se poată înfiripa aici timp de aproape 280 de ani.

Fișier:1540-1829 Harta Bordei Verde.PNG

Situaţia geo-politică între 1540-1829

Formele de locuire și viață socială din aparent lipsitele de viață nemărginiri ale Bărăganului Brăilei, constau în locuiri temporare și de multe ori în locuințe subterane, după cum se poate observa din mărturiile unui călător englez pe la mijlocul veacului al XIX-lea:

„Satele prin care am trecut, formate în cea mai mare parte din bordeie și nici locuitorii nu erau mai puțin mizerabili. Biet popor! acesta era genul de colibă adaptată de strămoșii lor când, după căderea Imperiului Roman, când orașele și satele lor au fost prădate și arse de goți și huni; și pentru că acești jefuitori au fost urmați, în succesiune regulată, de hoardele de maghiari, bulgari,tătari, turci acum de ruși, nu este de mirare că planul de a-și ascunde casele nu s-a schimbat vreodată. Ba, în unele regiuni,aceste sate subterane au fost așa de eficient ascunse, cu iarba crescută pe acoperiș încât, dacă nu le dădea de gol fumul pe care îl vedeam făcându-și loc în sus, din pământ, ca un vulcan istovit, am fi putut călări peste ele fără a bănui că dedesubt trăiau mai multe ființe umane.[29]
—'Edmund Spencer - Turcia, Rusia, Marea Neagra si Circazia'
Fișier:028 - Radu cel Mare.jpg

Domnitorul Radu cel Mare

Bordeiului acoperit de verdeață” era așadar o prezență obișnuită în stepa Brăilei. Prima mențiune documentară a unui toponim de pe teritoriul actualei comune Bordei Verde, apare într-un hrisov al voievodului Radu cel Mare din 18 iulie 1505 (7013). Este vorba de moșia „Șchiaul”, moștenire lingvistică pe care o regăsim în vechea denumire a actualului sat Constantin Gabrielescu, și anume „Șcheaua Nouă”.[30]

Prezența toponimului „Șchiaul” a fost de-a lungul timpului interpretată ca atestând existența actualului sat Constantin Gabrielescu, ca una din cele mai vechi localități din județ, lucru devenit deja un loc comun în prezent.[31]

Studii recente au demonstrat că, deși hrisovul atestă pentru prima dată un toponim legat de comuna Bordei Verde (prezența moșiei Șcheaua, care acoperea și porțiuni din suprafața actuală a comunei), aceasta nu are nici o legătură cu atestarea vreunei localități componente.[32]

A exista un sat cu denumirea „Șchiaua” dar acesta era actualul sat Căldărușa din comuna Urleasca.[33] Satul „Șcheaua-Nouă”, fostul nume al actualului Constantin Gabrielescu avea să fie întemeiat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea - al XX-lea prin crearea unui nou amplasament în care au fost mutați toți locuitorii din fostele cătune aflate în zona actualei localități (Crestezul, Mototolești și Burta-Encei).[28] De altfel chiar atribuirea numelui de „Nouă” avea rolul de a evita o confuzie cu „Șcheaua-Veche” (Căldărușa).

Prima localitate menționată documentar de pe teritoriul comunei Bordei-Verde este Lișcoteanca, care apare în actul de donație din 1715 a spătarului Mihail Cantacuzino către ctitoria sa filantropică, Spitalul Colțea.[34]

Actul original de donație nu s-a păstrat, dar conținutul său se regăsește în actele de proprietate ale Eforiei Spitalelor Civile, de unde putem afla că aceasta stăpânea în județul Brăila, printre altele, „moșiile Doiceasa, Șchiaua și Lișcoteanca, dăruite de spătarul Mihail Cantacuzino.” ([35] p 558)

Fișier:2011 Ruine Biserică Filiu.PNG

Ruinele bisericii clucerului Ioniță Budișteanu (1845) din satul Filiu.

Fișier:1860 Ion Avram.PNG

Extras din Monitorul Oficial cu referire la Ioan Avram

Următorul sat care apare în documente este Filiu. Originile satului nu pot fi urmărite decât începând de la 1830, momentul în care, oficial, raiaua Brăilei revine la Țara Românească. Precum majoritatea satelor din zonă, satul s-a dezvoltat dintr-o târlă pe care oierii o foloseau în transhumanța lor.[36] Moșia Filiu intră pe la 1840 în posesia uneia dintre cele mai vechi familii boierești muntene, boierii Budișteanu.[37]

Pe la mijlocul secolului al XIX - lea este întemeiat și satul care dă numele comunei, Bordei Verde. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1858.[38] Atestarea oficială a satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu.

Fișier:Bouquet - Cabanes dans les steppes.jpg

„La Bordeiul Verde - 1841”

Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram),[39] care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la vre-o 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al Brăilei, lângă cârciuma „La Bordeiul Verde”, loc de popas binecunoscut de pe acest drum. Cârciuma era adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează cel puțin din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment.[40]

Cârciuma reprezenta un punct important de reper în Bărăganul Brăilei, fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major al Armatei Ruse, deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „la S.E. de Perișoara (Perișoru)”.[41] Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „la marginea lumii”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vre-o așezare omenească până la Silistraru.


Comuna a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii din Bordeiul-Verde și 96 de familii din Filiu au fost împroprietărite[42], prin Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza.[43] 1864 este totodată și anul în care se constituie și comunele, în sens administrativ, prin aplicarea noii legi de organizare administrativ-teritorială, înființându-se pe actualul teritoriu comunele Bordeiul-Verde și Filiu.[44]

În sfârșit, așa cum am arătat mai sus, la începutul secolului al XX-lea este întemeiat satul Constantin Gabrielescu.

Epoca modernă (1850-1989)[]

Perioada 1850 - 1918[]

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitățile aflate pe actualul teritoriu al comunei au avut o evoluție încadrată în evoluția generală a situației din țară și în mod specific a evoluției județului Brăila.

Fișier:1895 Casă ţărănească în stepă.PNG

Casă de la 1895

Are loc un proces de consolidare economico-administrativă în cele două noi comune, caracterizate prin crearea și dezvoltarea instituțiilor (primării, școli, biserici, cămine culturale, etc.) precum și a diferitelor forme de activitate economică (exploatații agricole, mori, bănci populare, comerț, etc).[45]

Câteva repere importante sunt prezentate succint în continuare:

Astfel în satul Bordeiul-Verde, școala de băieți este înființată în 1864 iar școala de fete în 1879. Biserica, cu hramul „Sfântul Dumitru”, este înființată la 1869 și rezidită, în forma actuală, la 1881).[46] În comună exista o sucursală a Casei de Economii (CEC), care avea în evidență un număr de 44 de librete cu un sold de 2.570 lei, în anul 1888[47]

În satul Filiul, școală de băieți ia ființă în 1858, cea de fete în 1881, iar biserica este zidită la 1845, (rezidită la 1873), ctitor fiind clucerul Ioniță Budișteanu. [48] La sucursala CEC din localitate erau înregistrate în anul 1888, un număr de 3 librete cu un sold de 1.888 lei.[47]

La Lișcoteanca întâlnim o școală mixtă, construită în1895[49] și o biserică, zidită în 1846[50]

În satul Constantin Gabrielescu școala mixtă a fost construită în anul 1909,[51] iar biserica abia după cel de-al doilea război mondial, în anul 1954.[52]

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, comunele Bordeiul-Verde și Filiul făceau parte din plasa Balta a județului Brăila, pe actualul teritoriu al comunei existând următoarele localități (vezi și harta alăturată):[53]

Fișier:1900 Harta comuna Bordei Verde (austriaca) + cu contur actual.PNG

Harta comunei Bordei Verde la anul 1900

  • Sate reședință de comună: Bordeiul-Verde (193 de gospodării cu 906 locuitori) și Filiul (109 de gospodării cu 539 locuitori)
  • Sate: Crestezul (în comuna Bordeiul-Verde, 27 de gospodării cu 150 locuitori) și Lișcoteanca-Satnoieni (în comuna Filiul, 27 de gospodării cu 105 locuitori)
  • Cătune: Druica (în comuna Bordeiul-Verde, 34 de gospodării cu 155 locuitori) și Mototolești (în comuna Bordeiul-Verde, 24 de gospodării cu 109 locuitori)
  • Târle: Lișcoteanca-Cărămidari (în comuna Filiul, 38 de gospodării cu 138 locuitori), Albuleț (în comuna Filiul, 7 gospodării cu 27 locuitori), Burta-Encei (în comuna Urleasca, 26 de gospodării cu 111 locuitori), Imina (în comuna Osmanu, 36 de gospodării cu 160 locuitori), Colțica (în comuna Bordeiul-Verde), Vlădeni (în comuna Bordeiul-Verde) și Spînul (în comuna Bordeiul-Verde).

Nu sunt date referitoare la populația din târlele Colțica, Vlădeni și Spînul, dar populația lor totală este sub 30 de persoane.

În total, pe teritoriul de azi al comunei se găseau 541 de gospodării cu 2.330 de locuitori.

În satul Bordeiul-Verde funcționau 7 cârciumi, o moară de vânt, o moară de aburi și o lipscănie. În Filiu funcționau 2 mori de vânt, și o prăvălie.


Caracteristica economică acestei perioade este inechitatea în răsplătirea muncii și repartizarea beneficiilor, care avea să genereze mișcările de la 1907, câțiva ani mai târziu. Astfel, în vreme ce cele două comune aveau un venit anual de circa 4 lei/cap de locuitor (5.584 lei Bordeiul Verde și 4.022 lei Filiul)[54] Eforia Spitalelor Civile obținea venituri exorbitante din arendarea moșiilor lucrate de țăranii din cele două comune:([35] pp 678-679)

Fișier:Proprietatile Eforiei Spitalelor Civile in judeţul Brăila (1938).JPG

Proprietăţile Eforiei Spitalelor Civile în judeţul Brăila la 1938

Moșia Valoare arendă
Bordeiul-Verde 78.000 lei
Filiul 69.000 lei
Lișcoteanca 23.000 lei
TOTAL 160.000 lei

O etapă imediat următoare în evoluția administrativ-teritorială este sistematizarea localităților din zona actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui nou amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul, Burta-Encii și Imina). Satul nou creat se va numi "Șcheaua Nouă" și va avea un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare pe drumul comunal ce face legătura cu Bordei Verde. Acțiunea se desfășoară în anii 1907-1908 pe vremea când prefect al județului Brăila era juristul și profesorul Constantin Gabrielescu.[55] Acest fapt este confirmat și de demararea în anul 1908 a demersurilor de construire a școlii din localitate.[51]

În semn de recunoștință, în anul 1923, atunci când Scheaua Nouă va fi declarată comună de sine stătătoare, i se va acorda denumirea de Constantin Gabrielescu, pe care o menține și astăzi.[56]

Recensământul din 1912, primul recensământ sistematic din Regatul României avea să consemneze modificări de substanță în structura socială a comunei. Două fenomene se evidențiază: o explozie populațională, cu o creștere spectaculoasă a populației tinere coroborată cu eradicarea practică a neștiinței de carte în rândul aceleeași categorii de populație.[57]

Fișier:Scoala Veche, 1885 Bordei Verde, judeţul Brăila.PNG

Localul „Şcolii Vechi” din Bordei Verde, secolul XIX

Evoluție populație - 1912

Comuna Populație sub 20 de ani Populație peste 20 de ani Total populație Evoluție față de 1900
Bordeiul-Verde 1.029 (55,5%) 866 1.855 +24,6% (1.488)
Filiul 833 (53,6%) 720 1.553 +76,1% (842)
TOTAL 1.862 (54,9%) 1.586 3.388 +68,7% (2.330)

Nivel de educație - 1912 (știutori de carte)

Comuna Bărbați 8-20 de ani Bărbați peste 20 de ani Femei peste 8 ani Total știutori de carte
Bordeiul-Verde 265 (82,3%) 224 (56,1%) 305 (44,8%) 794 (55,3%)
Filiul 221 (90,9%) 207 (53,2%) 237(42,1%) 665 (54,9%)
TOTAL 486 431 542 1.859 (55%)

Vicisitudinile istoriei nu aveau cum să ocolească tinerele comune din Bărăganul Brăilei.

Tinerii săi au luptat în Războiul de Independență, în marea lor majoritate în Regimentul 11 Siret, aici căzând la datorie și primul erou de război al comunei, soldatul Radu Vlăsceanu, din Filiu, mort în luptele de la Plevna, din 30 august 1877.[58]

Fișier:RNAS armoured cars Cape Helles 1915.jpg

Mașini blindate ale corpului Expediționar Britanic, folosite în bătălia de la Bordei Verde - Viziru, decembrie 1916.

Nevoia de pământ și justiție socială a fost permanent un motiv de nemulțumire care a îmbrăcat diferite forme, de la manifestele îndemnând la revoltă lipite de tinerii Gheorghe Mocanu și Radu Mânecă la 1906[59] până la începutul de răscoală din martie 1907, înăbușit rapid de intervenția energică a armatei.[60]

Teritoriul comunei avea să fie câmp de bătălie în dramatica campanie din toamna anului 1916, aflându-se pe aliniamentul Râmnicu-Sărat – Viziru, unde trupele Armatei a II-a au luptat și rezistat eroic în cursul lunii noiembrie 1916, pentru a asigura retragerea autorităților statului și a Armatei Române în Moldova.[61]

Un aspect puțin cunoscut este faptul că pe aliniamentul Bordei Verde - Viziru s-a dat în perioada Crăciunului anului 1916 prima mare confruntare motorizată de pe teritoriul României[62] dintre trupele Corpului Expediționar Otoman și Detașamentul Expediționar Britanic de Mașini Blindate (Armoured Car Expeditionary Force (ACEF)) aflat în compunerea Diviziei Rusești de Mașini Blindate, care apăra acest aliniament.[63]

Perioada interbelică[]

Bordei Verde avea să plătească și el tributul de jertfă și sânge în primul război mondial, mulți tineri din satele și comunele sale căzând la datorie pe câmpurile de bătălie. Pământul pentru care luptaseră în război aveau să-l primească prin reforma agrară din 1921.[64]

Efectul pricipal, pe plan local, al acestei legi avea să-l constituie apariția unei noi așezări, viitorul sat Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Satul a fost creat pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și județul Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei Bordei Verde, aparținând Eforiei Spitalelor Civile

Fișier:1925 Munteni mergând la prăşitul porumbului.PNG

Munteni mergând la prăşitul porumbului

Satul Vintilești a început să se populeze efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care a decis să se stabilească definitiv în Vintilești a fost locuitorul Vasile Sârbescu, din cătunul Sârbești, comuna Vintilă Vodă, județul Buzău, în anul 1927.[65] De altfel, numele de „Vintilești” a fost ales tocmai plecând de la preponderența numerică a celor împroprietăriți, provenind din această comună buzoiană.

Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în Bărăgan, „munteni”, spre a-i deosebi de cojani, locuitorii vechi ai câmpiei.[66] Vintilești avea să fie numit mult timp de localnici „Satul Nou” pentru a-l diferenția de „Satul Vechi” (Bordei Verde).

Vintilești avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947.[67]

Anuarul „Socec” al României Mari, consemnează la 1925, următoarea structură administrativă pe teritoriul actual al comunei:

  • comuna Bordei Verde, în plasa Ianca, cu 1989 de locuitori, compusă din satele: Bordeiu Verde și Scheaua Nouă.[68]
  • Comuna Filiu, în plasa Ianca, cu 1623 de locuitori, având în componență satele: Filiu, Filiu-Târlele, Lișcoteanca-Cărămidari,și Lișcoteanca-Satnoeni[69]

Nefiind un document oficial, datele din anuar, deși foarte importante pentru prezentarea contextului istoric, nu trebuie interpretate în mod absolut. Astfel comuna Bordei Verde este prezentată cu un nume nou („Bordeiu Verde” în loc de „Bordeiul Verde” denumirea oficială cu care era menționat în 1923 în hotărârea de înființare a comunei Constantin Gabrielescu). În al doilea rând, în 1925 satul Scheua Nouă nu mai exista și nu mai era în componența comunei Bordeiul Verde, el schimbându-și numele în 1923 în Constantin Gabrielescu, formând începând din acel moment comuna cu același nume.(vezi mai sus în această pagină)

Cel mai probabil anuarul Socec din 1925 este o reproducere actualizată a unei ediții mai vechi.

Fișier:1930 Arat cu pluguri mecanice.PNG

Arat cu pluguri mecanice, 1930-1940

El surprinde deja un început de transformare capitalistă în societatea din comuna Bordei Verde, apărând pe lângă agricultori un număr semnificativ de persoane care se ocupau cu activități ne-agricole:

  • „intelectualitatea sătească” (funcționari publici, învățători, preoți, medici, funcționari ai băncilor populare, etc.)
  • proprietari de exploatații agricole
  • meseriași și comercianți (croitori, dulgheri, fierari, cârciumari, etc.)
  • muncitori în industria agricolă (morari, dărăcitori de lână, mecanici agricoli, etc.)

Poate cel mai important aspect este prezența activă a băncilor populare, în număr de 3 cu un capital total de 364.758 lei.[70]

Fișier:1930 Treierat cu batoza.PNG

Treierat cu batoza, 1930-1940

Banca Populară Comuna Președinte Capital Social
„Vasile Lascăr” Bordei Verde Mihai Fodulu 202.778 Lei
„Opinia” Filiu Gheorghe V. Dinu 87.500 Lei
„Vlăsceanul” Filiu Consantin Butuc 74.480 Lei

În 1931, o nouă reorganizare administrativă, crează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative:[71]

  • comuna Bordei Verde cu satul Bordei Verde
  • comuna Constantin Gabrielescu cu satul Constantin Gabrielescu
  • comuna Filiu cu satele Filiu și Ionești
  • comuna Lișcoteanca Cărămidari cu satele Lișcoteanca Cărămidari, Lișcoteanca Satnoeni și Pănești

Documentul aduce câteva elemente de noutate. În primul rând, din acest moment numele de „Bordeiul Verde” va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. În al doilea rând este pentru prima dată când Lișcoteanca devine comună. Și nu în ultimul rând apare pentru prima dată menționat satul „Pănești”, astăzi dispărut, sat format în jurul exploatației agricole a boierului Pană[72] (circa 3 kilometri Est de Lișcoteanca).

Între 1931 - 1950 s-a menținut această împărțire la nivel de comune, deși ele au fost arondate la diferitele entități administrative superioare, create și desființate succesiv în această perioadă (Ținut, Județ, Plasă).

Fișier:1931-1950 Harta comuna Bordei Verde.PNG

Harta comunei Bordei Verde între 1931-1950

Acest lucru este confirmat și de un decret al conducătorului statului, mareșalul Ion Antonescu, din 1942, care includea cele patru comune în cuprinsul plășii Ianca, județul Brăila.[73] (vezi harta alăturată.)

Cel de-Al Doilea Război Mondial avea să reprezinte o nouă perioadă de chin și suferință, atât pentru tinerii trimiși să lupte și să moară pentru patrie din Caucaz până la Viena, cât și pentru cei rămași acasă, nevoiți să suporte privațiunile unui regim autohton autoritar și o cvasi-ocupație germană, urmate de un regim dictatorial comunist și o ocupație sovietică. Comuna avea să plătească un tribut greu de sânge mulți dintre fii săi murind, fiind răniți, luați prizonieri sau dați dispăruți, în special în luptele de Stalingrad și Cotul Donului.

Fișier:Sublocotenent erou Mircea Lipan şi avionul IAR-37 - 1941.JPG

Sublocotenentl erou Mircea Lipan şi avionul IAR-37

Un fiu al satului Bordei Verde, sublocotenentul Mircea Lipan, a făcut parte din echipajul primului avion românesc doborât de sovietici, chiar în prima zi a războiului de eliberare a Basarabiei, în 21 iunie 1941.[74]

Teritoriul comunei avea să devină din nou câmp de luptă în perioada 26 - 28 august 1944, când trupele sovietice de sub comanda mareșalului Rodion Malinovski duc lupte grele cu trupele germane în retragere, care se apărau pe aliniamentul Buzău-Bordei Verde[75]

Perioada regimului comunist[]

După război, evenimentele petrecute la nivelul țării au atins și comunitatea din inima Bărăganului Brăilei.

Astfel, prin Deciziunea Consiliului de Miniștri nr. 1307 din 02 octombrie 1948, "se trece în patrimoniul comunei" (naționalizează) "moara, fosta proprietatea Mircea Nicorescu, din comuna Bordei-Verde"[76]

Pe parcursul anilor 1950 se va desfășura procesul de colectivizare a agriculturii, un nou calvar prin care aveau să treacă locuitorii comunei. Cooperativele Agricole de Producție se vor crea în satele comunei între 1950-1952 și sub conducerea unor comuniști "cu înalte calități formate la școala muncii de partid ca Vasile Hornea"[77] vor reuși până la sfârșitul deceniului să-i "convingă" pe toți recalcitranții să intre în "colhoz".

Cooperativizarea nu a fost acceptată cu resemnare, opoziția elementelor harnice și fruntașe ale comunității făcându-se simțită, chiar dacă unii dintre ei au plătiti cu mari suferințe, ani grei de închisoare sau chiar moartea. Merită să-i amintim măcar pe câțiva dintre ei:[78]

  • Ioniță P.Boboc, țăran, membru al P.N.L., născut pe 1 ianuarie 1904 la Bordei Verde. A fost arestat pe 8 martie 1952, condamnat de Tribunalul Militar Constanța și a murit pe 22 aprilie 1953 la Canal.
  • Grigore Bejan, preot ortodox din Bordei Verde, născut în 1906. A stat închis în temnițele comuniste.
  • Alexandru Matei, preot paroh în satul Filiu. A protestat împotriva desființării satului și a dărâmării bisericii (1952). Arestat.
  • Virgil Popescu, învățător din satul Vintilești. A protestat împotriva colectivizării și a stat închis în temnițele comuniste.
  • Nicu Albuleț, mecanic de aviație din Lișcoteanca. A protestat împotriva abuzurilor regimului, fiind scos din armată și condamnat la ani grei de temniță la Aiud și Gherla.[79]

În alt plan, tribulațiile evoluțiilor administrativ-teritoriale au continuat. Satele comunei au făcut parte pe rând, în perioada 1950-1968, din raioanele Călmățui, Filimon Sârbu și Făurei din regiunea Galați.

Fișier:Bordei Verde in Legea 2 din 1968.PNG

Comuna Bordei Verde în Legea 2/1968

La 16 februarie 1968 este adoptată "Legea nr. 2 privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România", prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul re-înființatului județ Brăila.[80]

Legea aduce câteva modificări esențiale:

  • se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde ([81] p 270)
  • se desființează satele Cărămidari și Satnoieni, care se înglobează în satul Lișcoteanca ([81] pp 101, 223)
  • se desființează comuna Filiu și se înglobează satul Filiu în comuna Bordei Verde. (vezi extractul din lege)

Inundațiile catastrofale din anul 1970, aveau să dea lovitura de grație satului Filiu, sat deja grav afectat de distrugerile din timpul războiului, când a fost distrus aproape în întregime de bombardamentul Armatei Roșii din ultima parte a lunii august 1944.[82]

Deja o parte dintre locuitori părăsiseră satul până în acel moment, inundațiile determinându-i și pe cei rămași să-l părăsească și să se stabilească, în special în Târlele Filiu, Ianca și Brăila.[83]

Fișier:2011 Ruine Biserică Filiu.PNG

Ruinele bisericii clucerului Ioniţă Budişteanu (1845) din satul Filiu

În anul 1973 au părăsit vatra satului ultimii locuitori, în marea lor parte bătrîni care nu doriseră să părăsească satul.[84] Vatra satului a fost arată și transformată în teren agricol, doar biserica din sat rămânând ca un martor în ruină pierdută în imensitatea Luncii Călmățuiului. (vezi foto alăturat)

Ca un paradox al istoriei și un simbol al renașterii perpetue a localităților din Bărăganul Brăilei, locuitori din "siliștea" ("siliște" înseamnă "sat pustiit") Filiu au revenit după 1990 la vechile lor pământuri, întemeind o "târlă" ("târla" este o zonă cu locuire temporară/sezonieră) pe la mijlocul drumului dintre Bordei Verde și Lișcoteanca. Viitorul ne va arăta dacă un nou sat Filiu va renaște din propria cenușă, ca pasărea Phoenix.

În perioada anilor 1970-1980 localitățile din comună vor intra sub incidența politicii lui Nicolae Ceaușescu de "sistematizare a satelor", aprobat prin "Legea nr.58/29.10.1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale".[85]

La sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 Bordei Verde a avut norocul de a avea poate singurul primar cu adevărat gospodar și interesat de binele public, este vorba de Aurel Cioran, care a fost "rotit" aici de la primăria Ianca, deoarece era un tip incomod pentru unele din mărimile vremii.

Pe timpul său au fost demarate și construite cele mai mari (și multă vreme singurele) investiții pentru dezvoltarea comunei: pietruirea ulițelor noroioase ale satelor, construirea noului cămin cultural din Bordei Verde, construirea noului dispensar comunal, construirea noii grădinițe din fostul sat Vintilești, construirea celor două blocuri de locuințe din centrul comunei, modernizarea rețelei de alimentare cu energie electrică, introducerea telefoniei fixe la abonați individuali, etc.

Efectele legii sistematizării s-a făcut simțită și aici, poate cel mai elocvent exemplu fiind pietruirea doar porțiunilor de ulițe aflate în ceea ce era definit ca "perimetru construibil" (art. 3 din lege), restul ulițelor, de regulă cele mărginașe rămânând neasfaltate până la revoluție.

Înăsprirea generală a regimului politic la nivel național din ultima parte a anilor 1980 s-a răsfrânt și la nivelul localităților comunei. Ultimul primar comunist, Radu Perianu, un tractorist primitiv și zelos, secondat de amanta sa "Turbata", au fost spaima locuitorilor, încă fiind vii în memoria sătenilor "raidurile" și "filtrele" pe care le făceau în căutarea țăranilor care "furau" doi știuleți de porumb pentru a-i da la găini. El a dispus închiderea ulițelor la extremitățile lor cu bariere metalice, pentru a nu permite accesul în sat decât prin câteva puncte bine stabilite și controlate. Mulți săteni au făcut cunoștință cu anchetele miliției sau au făcut închisoare, doar pentru că i-au călcat pe bătături pe aceștia.[86]

Epoca contemporană[]

După revoluția din 1989 Bordei Verde a cunoscut frământările și convulsiile prin care a trecut societatea românească, cu bunele și relele ei.

Cele mai notabile lucruri din această perioadă ar fi: desființarea Cooperativelor Agricole de Producție, distrugerea sistemului de irigații, retrocedarea proprietăților agricole, apariția a noi forme de asociere agricolă și arendare, diminuarea activității industriale (extrația de petrol), îmbătrânirea masivă a populației, involuție și stagnare economică (1990-2000), etc.

Toponimie[]

Toponimele întâlnite pe teritoriul comunei au legătură concretă cu elementele de topografie și, într-un număr mai mic cu elemente onomastice (nume de persoane). În continuare sunt prezentate principalele toponime, grupate pe categorii și originea probabilă a acestora.

Localități

Toponimul Anul menționării Origine și semnificație
Albuleț 1898 Provine de la numele unei familii de oieri săceleni "Albuleț", întemeietorii mai mutor târle în Bărăgan, în secolul XIX[87]
Bordei Verde 1858 (1835) Provine de la numele cârciumii "La Bordeiul Verde" situate în partea de sud-vest a satului actual. Ca nume de cârciumă (loc de popas) e menționat în 1835, ca nume de sat e atestat din 1858. (vezi pe larg în articol)
Budișteanu 1830 Provine de la unul din primii proprietari ai moșiei Filiu, clucerul Ioniță Budișteanu [88]
Cărămidari 1850 Provine de la existența unor cuptoare de ars cărămidă ce funcționau cu materia primă (argila) extrasă din zona malului Călmățuiului[89]
Colțica 1898 diminutiv de la "Colțea", numele moșiei aparținând spitalului Colțea, din comuna Batogu
Constantin Gabrielescu 1923 Numele prefectului de Brăila din perioada 1906-1908 când a fost întemeiat satul Șcheaua Nouă
Crestezul 1884 Provine de la numele văii omonime, cu sensul de "crestătură"
Druica 1884 Provine de la numele văii omonime. Cel mai probabil derivă din numele propriu "Druică"
Filiu 1830 Provine de la numele unei proprietărese din a doua parte a secolului XIX, Maria Filianca.[88]
Lișcoteanca 1715 (1830) Pentru acest totponim sunt două variante.

Cea vehiculată în prezent presupune că numele derivă de numele unei familii de mari boieri cu moșii în Bărăgan, "Lenș" - ("Lenșcoteanca")[89], familie de origine franceză din secolul XIX (numele original era "de Linchou", modificat apoi în "de Linche" pentru a pretinde o presupusă înrudire cu o celebră familie aristrocratică franceză, românizat apoi în "Lenș".)[90] Ca fapt divers, Filip Lenș este cel care a construit Casa Vernescu din București.

Problema care apare este că termenul de Lișcoteanca ar apărea în hrisovul spătarului Mihail Cantacuzino din 1715, document al cărui original s-a pierdut. (vezi pe larg în articol) În acest caz toponimul nu ar mai putea deriva de la numele "Lenș", care nu exista la acel moment, ci ar proveni de la regionalismul "Lișcotă (plural "Lișcote")" care înseamnă "liotă, ceată zgomotoasă de copiĭ". [91]

Este posibilă și o altă variantă, în care originea mai veche a totponimului să fie uitată și să rămână în circulație doar originea mai aporpriată de contemporaneitate.

Mototolești 1898 Provine de la numele propriu "Mototolea" familie de oieri originari probabil din actualul sat Movila Miresei, denumit în secolul XIX și "Târlele Mototolești". Numele este întâlnit și astăzi în satul Constantin Gabrielescu
Pănești 1931 Provine de la numele proprietarului moșiei, boierul Petru Pană[89]
Satnoeni 1898 Provine din toponimul "Satul Nou"
Spînul 1898 Provine de la numele de familie "Spânu", întâlnit și astăzi în satul Bordei Verde
Șcheaua Nouă 1906 Provine de la numele moșiei "Șchiaua" (vezi pe larg în articol)
Vintilești 1925 Provine de la numele comunei Vintilă-Vodă, județul Buzău, de unde proveneau majoritatea locuitorilor împroprietăriți la 1921
Vlad 1898 Provine de la numele de familie "Vlad". Numele este întâlnit și astăzi în comuna Bordei Verde


Toponimie minoră (elemente de topografie locală)[92]

Toponimul Localizare Origine și semnificație
Boi Negri Tarla situată în zona movilei omonime, pe la mijlocul distanței de la Bordei Verde la Lișcoteanca, pe partea stângă a drumului Denumirea provine cel mai probabil de la unul din proprietarii importanți din zonă, familia de cârciumari "Bou Negru", din Filiu[93]
Capra Movilă situată la intrarea în localitatea Târlele Filiu, pe partea dreaptă a drumului care vine de la Bordei Verde Denumirea provine de la "căprioară" (capră) ca pereche a Movilei Cerbul situată la circa 3 kilometri sud de ea și a Movilei Iedu situată mai la sud vest (între movilele Capra și Cerbul).
Cerbul Tarla în zona movilei omonime situată pe partea dreaptă a șoselei Bordei Verde - Lișcoteanca, aproximativ vis-a-vis de tarlaua Boi Negri Denumirea vine cel mai probabil de de la animalul "cerb" (vezi și explicația de la "Capra")
La Cărămizi Circa 2 kilometri est de Lișcoteanca, în malul abrupt al Luncii Călmățuiului Este unul din locurile de unde se extrăgea argila pentru confecționarea de cărămizi (vezi și explicația de la "Cărămidari")
La Cerdac Zona din partea imediat nord-vest a satului Bordei Verde Denumirea vine de la un "cerdac" (schelă de observare din lemn) din care erau supravegheate și păzite terenurile din zonă
La Lupescu Circa 4 Kilometri sud-est de Bordei Verde ( 2 kilometri sud de Constantin Gabrielescu) Denumirea provine de la moșia boierului "Lupescu" (perioada interbelică)
La Pădure Tarla situată la circa 5 kilometri nord-est de satul Bordei Verde Denumirea vine de la Pădurea Druica, existentă aici până la mijlocul secolului XX
Malcea Circa 6 kilometri nord de satul Bordei Verde, aproape de Căldărușa Cel mai probabil derivă din numele de familie "Malcea"
Movila Matache Situată la circa 2 kilometri nord de Lișcoteanca, lângă șoseaua care vine de la Bordei Verde Provine de la numele propriu "Matache"
Movila Olaru Situată la circa 1 kilometru vest de Lișcoteanca, lângă șoseaua care vine de la Ionești Provine de la meseria de "olar", olăritul fiind unul din meșteșugurile dovedite de săpăturile arheologice efectuate aici (Movila Olaru este sit arheologic)
Movila Surduleanu Situată la circa 2 kilometri nord-est de Lișcoteanca Provine de la numele propriu "Surduleanu" (încă întâlnit în Lișcoteanca)
Movila Tâmpu Situată la circa 4 kilometri sud-est de Constantin Gabrielescu Provine de la numele fostului cătun "Tâmpu" aflat în zonă, astăzi desființat
Movila Urleasca Situată la circa 3 kilometri nord de Constantin Gabrielescu Provine de la numele satului învecinat "Urleasca"
Perșani Tarla situată la circa 5 kilometri nord-vest de Bordei Verde Provine de la deformarea numelui locuitorilor satului Perișoru ("perișani" - "perșani")
Valea Adâncă Vale situată la circa 2 kilometri est de Bordei Verde, la mijlocul distanței către Constantin Gabrielescu I s-a spus "valea adâncă" pentru a o deosebi de valea alăturată a Crestezului, care era mai domoală.

Structura socio-demografică[]

Populația[]

La recensământul din 2002, populația comunei era de 3067 de locuitori, aproape în întregime români (cu un singur maghiar și un singur rus lipovean). După religie, majoritatea erau creștini ortodocși. Restul populației era distribuită după cum urmează:[94]

Fișier:Evolutie Populatie Bordei Verde.png

Evoluţie populaţie 1992-2012

Religie Număr locuitori
Ortodocși 2949
Romano-catolici 12
Reformați 1
Penticostali 62
Adventiști de ziua a 7-a 35
Creștini de rit vechi 1

După vârstă și sexe, populația era împărțită astfel:

Grupă de vârstă Bărbați Procent bărbați Femei Procent femei
0-14 ani 321 10,46 % 286 9,32 %
15-59 ani 867 28,26 % 776 25,30 %
peste 60 ani 355 11,57 % 462 15,06 %

Populația era distribuită pe sate astfel:

Sat Locuitori
Bordei Verde 1.569
Constantin Gabrielescu 844
Lișcoteanca 654

Rezultatele preliminare ale recensământului din 2011 arată în comuna Bordei Verde o populație de 2608 locuitori, dintre care 2600 de români și 8 romi.[95] Se constată o scădere cu 15% a populației stabile, fapt datorat, cel mai probabil plecării la muncă în străinătate, după intrarea în Uniunea Europeană, în anul 2007, a unui număr semnificativ de locuitori, majoritatea tineri (fenomen petrecut la scară națională.[96]). În 2012 erau în evidență 102 persoane mature plecate în mod oficial la muncă în străinătate, pe perioadă îndelungată.[97]

Resursele Umane[]

Lipsa de-a lungul timpului a unor politici publice de dezvoltare durabilă la nivel local, combinate cu preocuparea scăzută a majorității edililor care au condus comuna pentru binele public , a făcut ca Bordei Verde să rămână blocat într-o formă de „stagnare istorică cronică”, deși a beneficiat de premize de evoluție mai bune decât multe din comunele județului Brăila. Acest fapt face ca și în prezent comuna să se găsească într-un stadiu de subdezvoltare față de potențialul său socio-economic, în special în ceea ce se cheamă generic „dezvoltarea resurselor umane”. (informațiile din secțiunea "Resursele Umane sunt compilate și prelucrate din "Planul de amenajare a teritoriului județului Brăila", întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în anul 2010. [8])

Starea de sănătate[]

Indicatorii stării de sănătate reflectă atât o calitate a vieții relativ proastă (stil de viața nesănătos, alimentație deficitară, condiții de viața necorespunzătoare, stres, etc.) cât și deficiențe ale sistemului sanitar în special în ceea ce privește măsurile de prevenție.

Principalii indicatori ai stării de sănătate, arătau următoarele valori, la nivelul anilor 2007-2008.

Fișier:Dispensarul comunal Bordei Verde, judeţul Brăila.PNG

Dispensarul comunal Bordei Verde

Indicatorul Valoarea la nivelul comunei Bordei Verde Valoarea la nivelul județului Brăila Valoarea la nivel național
Speranța de viață aprox 72 ani 72, 25 ani 71,64 ani
Mortalitate 15-20 % 12,4 % 12 %
Mortalitatea infantilă 0 14,9 % 15,2 %
Natalitate < 8 % 8,6 % 10,2 %
Spor natural - 5-10 % - 3.8 % - 1,8 %
Nr. medici 1 / comună 1,1 / comună
Nr. medici/locuitori 1 / 3.067 1 / 1. 2328
Cadre medii 3
Cadre medii/locuitori 1 / 1.022

Nivelul de educație[]

Fișier:Căminul cultural, Bordei Verde, judeţul Brăila.PNG

Căminul cultural din satul Bordei Verde

Nivelul de educație la nivelul comunei Bordei Verde, ca și la nivelul județului Brăila este extrem de scăzut. Acest fapt se datorează unui cumul de factori, dintre care enumerăm:

  • lipsă acută a cadrelor didactice specializate
  • lipsă de interes a familiilor pentru educația superioară a copiilor
  • dificultatea susținerii materiale a copiilor la studii
  • abandonul școlar

Paradoxal este că infrastructura educațională s-a îmbunătățit, prin modernizarea localurilor școlare, introducerea calculatorului și internetului în școală, transportul școlar, etc.

Principalii indicatori ai nivelului de educație, arătau următoarele valori, la nivelul anilor 2007-2008.

Indicatorul Valoarea la nivelul comunei Bordei Verde Valoarea la nivelul județului Brăila Valoarea la nivel național
Populație cu studii superioare < 1 % (sub 30 de persoane) < 3,8 %
Populație în vârstă de peste 10 ani fără studii absolvite 8,2 % (peste 250 de persoane) 8, 4 %
Populație în vârstă de peste 15 ani fără studii sau doar cu școală primară > 30 % (peste 750 de persoane) 39,5 %
Număr de elevi / profesor 13-15 15,9

O concluzie dureroasă care se poate trage din analiza datelor de mai sus este că această "involuție educațională" întoarce novelul de educație al populației comunei la cifrele înregistrate de recensământul din 1912, de acum mai bine de 100 de ani înainte. (vezi pe larg în secțiune "Istoric" din această pagină)

Calitatea forței de muncă[]

Format:Actualizare

Nivelul de trai[]

Administrația locală[]

De-a lungul timpului administrația publică locală a îmbrăcat mai multe forme specifice diferitelor perioade istorice (Primărie, Consiliu Comunal, Sfat Popular, Consiliu Popular, Consiliu Local etc.) În conformitate cu prevederile legale în vigoare organele administrației publice locale din comuna Bordei Verde sunt reprezentate de Primărie și Consiliul Local. Alegerile pentru ambele organisme au loc odată la patru ani (1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012).

Primăria[]

Fișier:Rezultate Alegeri Locale Bordei Verde începând cu 1996.pdf

Rezultatele alegerilor locale din comuna Bordei Verde, începând cu 1996

După 1989, comuna a fost condusă de următorii primari:

  • Ion Bicoiu - 1990-1996 (Frontul Salvării Naționale, Partidul Democrației Sociale din România, Partidul România Mare)
  • Dumitru Gruzea - 1996-2000[98] (Partidul Democrat Agrar din România, Alianța pentru România,Partidul Democrat Liberal)
  • Tudor Turcu - 2000[99]-2008[100] (Partidul Social Democrat)
  • Georgel Vasile - 2008[101]-prezent[102] (Partidul Democrat Liberal, PDL/Alianța pentru viitorul Brăilei).

Conducerea executivă actuală a Primăriei Bordei Verde este reprezentată de:

  • Primar - Georgel Vasile (PDL/Alianța pentru viitorul Brăilei) - din 9 iunie 2012
  • Viceprimar – Ionel Enișor (PDL/Alianța pentru viitorul Brăilei)
  • Secretar - Stelică Butuc - funcționar public

Consiliul Local[]

Consiliul Local al comunei Bordei Verde este format din 11 consilieri, proporțional cu populația Comunei.

Componența actuală, rezultată in urma alegerilor din 9 iunie 2012 este următoarea:

  • Alianța pentru viitorul Brăilei (PDL+UNPR+PNȚCD+PNG)= 6 consilieri
  • Partidul Social Democrat = 4 consilieri
  • Partidul Național Liberal = 1 consilier

Structura activităților economice[]

Fiind o comună situată în zona de câmpie, activitățile agricole sunt preponderente în structura activităților economice din comuna Bordei Verde.

Agricultura[]

Fișier:Câmp semănat, zona Boi Negri, Bordei Verde, judeţul Brăila.PNG

Câmp semănat în zona Boi Negri. 2012

După cum am arătat, agricultura este ocupația de bază a locuitorilor comunei. Fondul agricol al comunii include în marea majoritate terenuri arabile de foarte bună calitate, propice cultivării în special a următoarelor categorii de plante:

  • cereale - grâu, orz, secară, porumb, etc.
  • plante tehnice și industriale - rapiță, soia, floarea soarelui, etc.

În trecutul apropiat se mai cultivau legume și sfeclă, dar în utimii ani aproape s-a renunțat la aceste culturi.

După 1990 au fost desființate plantațiile de viță de vie aparținând fostelor CAP-uri, și au fost inființate plantiții noi de către țăranii împroprietăriți prin legea fondului funciar.[103]

De asemenea, în aceeași perioadă au fost desființate plantațiile de dud (din partea de sud și nord a fostului sat Vintilești) odată cu renunțarea la creșterea viermilor de mătase.

Creșterea animalelor se practică sporadic, preponderent familial, pentru subzistență, cu mult sub ponțialul de dezvoltare avut.

Industria[]

Fișier:Erdöltiefpumpe.jpg

Extracția petrolului cu o pompă de adâncime mare.

Industria este reprezentată preponderent de industria extractivă, cu două componente principale: (vezi secțiunea Resurse Naturale)

  • extragerea țițeiului - în perimetrele Bordei Verde-Est, Bordei Verde-Vest și Lișcoteanca;
  • extragerea gazelor naturale (gaze asociate) - în perimetrele Bordei Verde și Lișcoteanca.

Pe măsură ce zăcămintele de mică adâncime s-au epuizat, activitate de extracție s-a diminuat continuu în periaoda 1990-prezent, unele instalații fiind desființate iar altele fiind trecute în conservare.

Serviciile[]

Domeniul serviciilor este și el destul de slab dezvoltat, fiind orientat spre satisfacerea nevoilor de bază ale populației. Principalele tipuri de servicii întâlnite sunt:

  • activități comerciale diverse: desfacere cu amănuntul produse alimentare și nealimentare, târg săptămânal (sâmbăta);
  • alte servicii: oficiu poștal, oficiu telefonic, agenție bancară CEC Bank, televiziune CATV.

Investiții[]

Începând cu anul 2005 se observă o relativă dezvoltare a investițiilor pe teritoriul comunei. Principalele lucrări de investiție derulate sau avute în vedere sunt:

  • investiții publice[104] - alimentări cu apă, reabilitare clădiri publice, canalizare, parcuri, stadion, etc.
  • investiții private - parcuri eoliene[105], siloz de depozitare cereale[106], magazine, etc.

Societăți comerciale[]

Evoluția societăților comerciale a fost foarte dinamică în ultimii 20 de ani. Pentru exemplificare, mai jos sunt arătate câteva date statistice, la nivelul anilor 2006 și 2008 și 2012.

Localitatea Societăți comerciale în anul 2006[107] Societăți comerciale în anul 2008[108] Societăți comerciale în anul 2012
Bordei Verde 14 16 25[109]
Constantin Gabrielescu 3 3 10[110]
Lișcoteanca 6 6 14[111]
TOTAL COMUNĂ 23 26 49

Galerie foto[]

Galeria comunei[]

Format:Gallery

Galeria stepei[]

Note[]

  1. Ilie Bădescu, op.cit. p 274
  2. http://www.scritube.com/geografie/CONDITIILE-GENERALE-DE-DEZVOLT182262311.php
  3. Gheorghe C. MIU, Padina - cinci secole de istorie (1536-1962), Editura Rafet, Rm. Sarat, 2007[1]
  4. 4,0 4,1 Consiliul județean Brăila, Strategia de Dezvoltare Durabilă a Județului Brăila 2010-2015, [2]
  5. 5,0 5,1 Date obținute cu programul Google Earth [3]
  6. Ana-Cristina IONESCU, „Studiu de geografie sociala - Municipiul Braila”, cap 1.1.3 „Clima” [4]
  7. Consiliul Județean Brăila, site-ul oficial[5]
  8. 8,0 8,1 8,2 8,3 PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEȚEAN BRĂILA, Institutul Național de Cercetare–Dezvoltare pentru Urbanism și Amenajarea Teritoriului, București, 2010 [6]
  9. Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Dunărea”, Riscurile naturale pe teritoriul județului Brăila, Brăila, 2009, pp. 5-6 [7]
  10. Ghe. Murgeanu, Les Graptholites du Forage Bordei Verde (Roumanie), în „Izvestia na Gheologhiceskaia Institut”, seria Paleoecologhiia, vol. XVII, Sofia, 1968
  11. Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Perimetre de dezvoltare – exploatare și exploatare petrolieră aflate în concesiunea S.C. Petrom S.A.[8] Accesat pe 24 septembrie 2012
  12. Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a IV-a Reteaua de localitatiMonitorul Oficial 408/24.07.2001
  13. Rezultate recensământ 2011 Accesat la 21 septembrie 2012
  14. Conform hărților de acoperire furnizate de operatorii: Orange, Vodafone și Cosmote, accesate pe site-urile oficiale ale companiilor la 01.11.2012
  15. SC PRUTUL SA, Baze și silozuri în județul Brăila, la [9]
  16. Program electoral Alegeri Locale 2012 la [10]
  17. Lista monumentelor istorice din județul Brăila [11]
  18. 18,0 18,1 Eugen COMȘA, Neoliticul pe teritoriul României. Considerații generale, Editura Academiei ,București, 1987, pp. 40-43 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Comșa" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  19. Cultura Boian[12]
  20. Muzeul Brăilei[13]
  21. 21,0 21,1 Stănică PANDREA, Cultura Gumelnița în Nord-Estul Câmpiei Române. Schiță a evoluției istorice, Institutul Național al Patrimoniului[14]
  22. Cultura Gumelnița [15]
  23. Cultura Cernavodă I[16]
  24. Liana OȚA - Sarmații din Muntenia și Imperiul Roman, ANALELE BANATULUI, s.n., Arheologie - Istorie, XV, 2007[17]
  25. Victor SPINEI, Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Institutul European, Iași , 1999, p 185 ISBN 973-586-166-6
  26. Constantin C. Giurescu, Principatele române la începutul secolului XIX, Editura Științifică, București, 1957, p 59
  27. Ilie Bădescu, Ozana Cucu Oancea (Coordonatori), Dicționar de Sociologie Rurală, Editura Mica Valahie, București, p 275
  28. 28,0 28,1 Iulian Măcreanu, Bordei Verde – Schiță Istorică, București, 2012, p 13 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Macreanu" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  29. Edmund SPENCER, Turcia, Rusia, Marea Neagra si Circazia, în Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, Serie noua, București, Editura Academiei Romane, 2004, vol. 6 p 428, ISBN 973-27-1129-9
  30. Documenta Romaniae Historica, B.Țara Românească, Volumul II (1501-1525), Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București, 1972, p 84
  31. Vezi inclusiv prezentările de pe site-urile oficiale ale Primăriei Bordei Verde (http://www.primariabordeiverde.ro) și Consiliului Județean Brăila (http://www.cjbraila.ro)
  32. Iulian Măcreanu, Mărturii toponimice din Câmpia Brăile în izvoare medievale, București, 2012
  33. Format:Citat MDGR
  34. Pompei Gh. SAMARIAN, Medicina și farmacia în trecutul românesc. Volumul 3: Asistența publică în trecutul românesc până la 1834, Tipografia „Bucovina” I.E. Torouțiu, București, 1938, pp. 678-679
  35. 35,0 35,1 Al. G. GALEȘESCU, Eforia Spitalelor Civile din Bucuresci, Tipografia G.A. Lăzăreanu, București, 1900,
  36. Revista Română de știință politică, Volumul 4 Universitatea din București, Institutul de Cercetări Politice, Editura Meridiane, 2004, p 837
  37. Octav-George Lecca, Mateiu I. Caragiale Familiile boerești române, Editura Libra, 2000, p 156
  38. Dan Ginea, Enciclopedia Geografică a României, p 171
  39. Monitorul Oficial al României, no 263, marți 22 februarie/6 martie 1883
  40. Maria DOBRE, "The story of toponims. Where and how did our ancestors live?", în revista Studii și cercetări de onomastică și lexicologie(SCOL), Anul V, Nr. 1-2 / 2012 p.35
  41. Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului XIX, Editura Științifică, București, 1957, p 262
  42. Ioan LAHOVARY, General C.I. BRĂTIANU, Grigore G TOCILESCU, Marele Dicționar Geografic al României, Stabilimentul Grafic J.V. SOCECU, București, 1898,
  43. Legea rurală, Monitorul Oficial al României nr. 181, 15/27 august 1864
  44. Lege nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, Monitorul oficial al României, 31 martie 1864
  45. vezi pe larg în "Iulian Măcreanu, Bordei Verde - Schiță Istorică, București, 2012 "
  46. Format:Citat MDGR
  47. 47,0 47,1 Monitorul Oficial al României din 26 Noiembrie 1988 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "cec" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  48. Format:Citat MDGR
  49. [18] Primăria Lișcoteanca, în Arhivele Naționale Brăila
  50. anii de construire a bisericilor sunt luați din baza de date a Institutului Național al Patrimoniului [19]
  51. 51,0 51,1 Monitorul Oficial no. 58 din 14(27) iunie 1908
  52. anii de construire a bisericilor sunt luați din baza de date a Institutului Național al Patrimoniului [20]
  53. Date compilate din Marele Dicționar Geografic
  54. Date compilate din Marele Dicționar Geografic
  55. Anuarul Oficial România, Ministerul Cultelor și Instrucțiunei Publice 1908, p 745
  56. Colecțiune de legi și regulamente ... Romania, Ministerul Justiției, Romania. Consiliul Legislativ, Editura "Eminescu" s.a., 1923, p 31
  57. Date compilate din "Ministerul Agriculturii și Domeniilor. Direcțiunea Statisticei Generale, Statistica știutorilor de carte din România : întocmita pe baza rezultatelor definitive ale recensământului general al populațiunii din 19 decembrie 1912, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer, București, 1915, p 32"
  58. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, Tabel cu ostașii morți pe câmpul de luptă sau dispăruți în Războiul de Independență (1877 - 1878), la http://www.once.ro/ro/doc/1877.xls
  59. Neamul Românesc nr. 8 din 1906
  60. Andrei Oțetea, 1907, Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., Institutul de Istorie "N. Iorga", Editura Academiei, București, 1967 pp 330-331
  61. Dumitru Cioflină, Marele Cartier General al armatei române: documente, 1916-1920, Editura Machiavelli, București, 1996, pp 159-160
  62. Dorin Udrea, Eroii Turci înhumați la Brăila au fost comemorați de oficialități, în Adevărul din 19 martie 2011 [21]
  63. vezi pe larg Bryan Perret, Anthony Lord, The Czar's British Squadron, account of RNAS in Russia, William Kimber & Co Ltd, 1981
  64. Legea pentru reforma agrară Monitorul oficial, din 17 iulie 1921
  65. Iulian Măcreanu, Bordei Verde - Schiță Istorică, București, 2012
  66. Conform definițiilor din DEX Online [22]
  67. Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 130 din 11 iunie 1947
  68. Comuna Bordeiu-Verde în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=107. Accesat la 7 martie 2012. 
  69. Comuna Filiu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=109. Accesat la 7 martie 2012. 
  70. date compilate și prelucrate din Anuarul Socec al României-mari, paginile comunelor Bordeiu Verde și Filiu
  71. Ministerul de Interne, Tablou de regruparea comunelor rurale, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1931, pp 71-72
  72. Cati Lupașcu, Nobilii brăileni îsi cer moșiile înapoi (I), în Obiectiv Vocea Brăilei miercuri, 12 aprilie 2006 [23]
  73. Monitorul Oficial, Anul CX, Nr. 132 Miercuri 10 Iunie 1942
  74. Dorin Udrea, Povestea unui pilot brăilean de 21 de ani aflat printre primele victime ale celui de-Al Doilea Război Mondial în Adevărul 21 februarie 2011 [24]
  75. Gheorghe Buzatu, I. Agrigoroaiei, Actul de la 23 August 1944 în context internațional: studii și documente, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984, p 628
  76. Monitorul Oficial, Anul CXVI Nr. 229, Sîmbătă 2 Octomvrie 1948
  77. Simion Dobrovici, Comitetul raional de partid și cadrele din agricultură, Editura Politică, 1965, p 15
  78. Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar, Vol I-IX Editura Mașina de scris, București, 2000-2007, ISBN 973-99994-2-5
  79. Ion Antohe, Răstigniri în România după Ialta, Editura Albatros, 1995, p 212
  80. Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 29 februarie 2012. 
  81. 81,0 81,1 Ion Iordan, Petre Gâștescu, D. I. Oancea, Indicatorul localităților din România, Academiei Republicii Socialiste Romānia 1974
  82. vezi site-ul Consiliului Județean Brăila www.cjbraila.ro/Portal/Braila/...nsf/.../_Diagnostic_4_nov_2010.doc
  83. Istoric”. Primăria comunei Bordei Verde. http://primariabordeiverde.ro/index.php?page=Istoric. Accesat la 25 aprilie 2012. 
  84. Revista Română de știință politică, Volumul 4,Universitatea din București, Institutul de Cercetări Politice Editura Meridiane, 2004, p 843
  85. Legea 58/1974 [25]e
  86. Iulian Măcreanu, Bordei Verde - Schiță Istorică, București, 2012
  87. Ștefan Meteș,Păstori ardeleni în Principatele Române,Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1925, p 144
  88. 88,0 88,1 vezi în Marele Dicționar Geografic, vol. III, p 315
  89. 89,0 89,1 89,2 Arhivele Naționale, Primăria comunei Lișcoteanca [26]
  90. Mihai Sorin Rǎdulescu, Genealogii, Editura Albatros, București, 1999, pp 293-294
  91. Dicționar Explicativ DEX [27]
  92. lista are la bază elemente prelucrate și compilate din hărți, atlase și alte referințe istorice.
  93. Monitorul Oficial, no. 211, din 20 decembrie 1890/1 ianuarie 1891
  94. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite edrc_2002
  95. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite insse_2011
  96. Românii au plecat la muncă în străinătate [28]
  97. Primăria Bordei Verde [29] accesat 01.11.2012
  98. Alegere primar 1996 Accesat la 22 septembrie 2012
  99. Alegere primar 2000Accesat la 22 septembrie 2012
  100. Alegere primar 2004 Accesat la 22 septembrie 2012
  101. Alegere primar 2008 [30]
  102. Alegere primar 2012 [31] Accesat pe 22 septembrie 2012
  103. Legea fondului funciar (Legea nr.18 din 19 februarie 1991) [32]
  104. Proiecte, pe pagina oficială a Primăriei Bordei Verde, [33], accesată la 01.11.2012
  105. Hotărârea Consiliului Local nr. 35/20 mai 2011, pe site-ul oficial al Primăriei Bordei Verde, [34], accessată la 01.11.2012
  106. Baza "SC Prutul SA", construită în 2012, cu o capacitate de 5.000 de tone [35] accesată la 01.11.2012
  107. Firme 2006, [36], accesată la 20.01.2007
  108. Firme 2008, [37], accesată la 03.01.2009
  109. Firme Bordei Verde 2012, [38], accesată la 01.11.2012
  110. Firme Constantin Gabrielescu 2012, [39], accesată la 01.11.2012
  111. Firme Lișcoteanca 2012, [40], accesată la 01.11.2012

Bibliografie[]

  • Dan Ghinea, Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000, vol. I ISBN 978-973-45-0396-4.
  • Dicționar Enciclopedic, Volumul I (A-C), Editura Enciclopedică, București, 2003 ISBN 973-45-0046-5.
  • Iulian Delescu, B. Demetrescu-Oprea și N.Th. Vâlcu, Dicționar geografic al județului Brăila, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, București, 1894.
  • Ioan Lahovary, General C.I. Brătianu, Gricore G. Tocilescu, Marele Dicționar Geografic al României, Stabilimentul Grafic J.V. Socecu, București, 1898 disponibil on-line la http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf
  • Enciclopedia României, Comitetul de direcție: D. GUSTI, Constantin Orghidan, Mircea Vulcănescu si Virgiliu Leonte. Imprimeria Națională. București 1938-1943
  • Anuarul "SOCEC" al României-Mari 1924-1925, Vol.II , Editura Socec & Co SA, București, 1926, disponibil on-line la Biblioteca Congresului SUA Descriere Bordei Verde la 1925
  • Cornel Micu, From Peasants to Farmers? Agrarian Reforms and Modernisation in Twentieth Century Romania. A Case Study: Bordei Verde Commune in Braila County, Frankfurt am Main, Berlin, Berna, Bruxelles, New York, Oxford, Wien, 2012. ISBN 978-3-631-62247-6, sau ISBN 978-3-653-01758-8 (e-Book)
  • Ștefan Copae, A fost odată un bordei acoperit cu verdeață în BĂRĂGANUL BRĂILEAN, an I, nr. 4 (15 martie), 1990 pp. 1-3.
  • Ștefan Copae, Vestigii din efemera viață. File din istoria satelor brăilene: zona Valea Călmățuiului (Lacu Rezi, Budișteanu, Lișcoteanca și Cărămidari); culturile Boian și Gumelnița, în BĂRĂGANUL BRĂILEAN, an I, nr. 13 (24 mai), 1990 pp. 1-2.
  • Ștefan Copae, Țăranul - prinț al pămîntului, în BĂRĂGANUL BRĂILEAN, an I, nr. 6 (30 martie), 1990 pp. 1-2.
  • Ștefan Copae, Amintiri din vremuri de demult, în BĂRĂGANUL BRĂILEAN, an I, nr. 12 (18 mai), 1990 pp. 1-2.
  • Ion Bănică, Monografia satului Bordei Verde, este menționată ca existând într-un articol de presă din 1999: Șezătoarea de la Bordei Verde
  • Radu I Perianu, Istoria școalelor din orașul și județul Brăila 1832-1864, Editura Casei Școalelor, București,1941
  • Florian Anastasiu, Județul Brăila-monografie, Editura Sport-Turism, București, 1980
  • Florian Anastasiu, Vasile Anton, Ștefan Cocioabă, Monografia județului Brăila, Comitetul Județean P.C.R., Brăila, 1971
  • P.Gâștescu, I.S. Gruescu, Județul Brăila, Editura Academiei R.S.R., București, 1973
  • Iulian Măcreanu, Bordei Verde - Schiță Istorică, București, 2012
  • Iulian Măcreanu, Mărturii toponimice din Câmpia Brăilei în izvoare medievale, București, 2012
  • Direcția Județeană Brăila a Arhivelor Naționale:Fonduri de cercetare
    • Colecția „Registre stare civilă comunală” (oraș Brăila și comune rurale din județul Brăila) - 1865-1900 Nr.inv. 203, 550
    • Colecția registre stare civilă parohială (bisericile din orașul Brăila și comunele rurale din județul Brăila)- 1832-1865, Nr.inv. 190, 191
    • Colecția „Planuri” - 1830-1963, Nr.inv. 188
    • Colecția „Hărți” - 1619-1977, Nr.inv. 189
    • Ocolul agricol Ianca - 1921-1949, Nr.inv. 61
    • Ocolul agricol Viziru - 1919-1949, Nr.inv. 461
    • Postul de jandarmi Bordei Verde - 1942-1949, Nr.inv. 408
    • Prefectura județului Brăila - 1831-1950, Nr.inv. 5, 6, 7, 8, 9
    • Pretura plasei Viziru - 1910-1950, Nr.inv. 318
    • Primăria comunei Bordei Verde - 1918-1970, Nr.inv. 96, 230
    • Primăria comunei Constantin Gabrielescu - 1925-1950, Nr.inv. 110, 239
    • Primăria comunei Lișcoteanca - 1926-1968, Nr.inv. 564
    • Primăria comunei Filiu - 1909-1948, Nr.inv. 119
    • Protoieria județului Brăila - 1852-1951, Nr.inv. 84
    • Sectorul de jandarmi Ianca - 1941-1949, Nr.inv. 449
    • Serviciul agricol al județului Brăila - 1931-1945, Nr.inv. 52
    • Sfatul popular al raionului Călmățui - 1950-1960, Nr.inv. 316, 359
    • Sfatul popular al raionului Făurei (Filimon Sârbu) - 1950-1968, Nr.inv. 313, 395, 503
    • Serviciul județean de siguranță Brăila - 1947-1948, Nr.inv. 508
    • Serviciul special de siguranță Brăila - 1919-1929, Nr.inv. 282

Legături externe[]

Format:Comune-Brăila Format:Comuna Bordei Verde, Brăila

en:Bordei Verde it:Bordei Verde pt:Bordei Verde uk:Бордей-Верде (комуна) vi:Bordei Verde vo:Bordei Verde

Advertisement