FANDOM


Pentru alte sensuri, vezi Brănești.

Eroare în script Brănești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Brănești (reședința) și Priboiu. Comuna se află pe valea Ialomiței și este străbătută de șoseaua națională DN71, care leagă Târgoviște de Sinaia.

Localitatea Brănești este situată in partea de nord a județului Dâmbovița, pe paralela de 45˚1’60” N și meridianul de 25˚25’ E. Vecini: la nord și nord-est Pucioasa, la est Glodeni, la sud Vulcana Pandele, la vest și nord-vest Vulcana Băi. Lungimea și lățimea localității sunt de aproximativ 4 km, respectiv 1km. Altitudinea la care se află comuna este de circa 400 m deasupra nivelului mării. Climatul este blând temperat, influențat de climatul de luncă al Ialomiței.

Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului.

De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială.

Numele localității Brănești este menționat in scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării intregii averi de către Radu către mănăstirea din Deal. Printre cei 17 martori care au luat parte la această donație a fost consemnat și Dragomir din Brănești.

În perioada evului mediu, comuna era locuită de moșneni (oameni liberi) care se ocupau in special cu agricultura, vărăria, zidăria, dulgheria, fierăria, țesutul, comerțul cu fructe, cereale, animale etc.[necesită citare]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și era formată doar din satul de reședință, cu 1400 de locuitori. În comună funcționa Pudrăria de la Lăcuțele (o fabrică de praf de pușcă pentru armată), un fierăstrău și trei mori de apă pe Ialomița, două biserici și o școală mixtă cu 29–45 de elevi înființată în 1872 și care funcționa în sediul primăriei.[1] În 1925, comuna făcea parte din plasa Târgoviște și avea în compunere satele Brănești și Scarlențea, și cătunul Lăcuțele-Brănești, având în total 2976 de locuitori.[2]

În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pucioasa al regiunii Prahova, și apoi, după 1952, în raionul Târgoviște al regiunii Ploiești. În 1955, satul Scârlența a fost desprins de comună și transferat orașului Pucioasa, iar comuna Brănești a preluat și satele comunei Vulcana-Pandele care s-a desființat.[3] În 1968, comuna Brănești, formată din satele Brănești, Priboiu (numele nou al satului Lăcuțele-Brănești), Gura Vulcanei, Lăcuțele-Gară, Toculești și Vulcana-Pandele, a devenit comună suburbană a orașului Pucioasa din județul Dâmbovița.[4][5] În 1989, comuna a trecut în subordinea directă a județului Dâmbovița,[6] iar în 2002 a fost reînființată comuna Vulcana-Pandele, iar comuna Brănești a rămas cu satele Brănești și Priboiu.[7]

Până in 1955 era compusă din trei sate: Brănești, Scârlența și Priboiu. Noua administrație a rupt localitatea alipind Scârlența la Pucioasa și alăturând Brăneștilor satul Vulcana Pandele. In anul 2002 comuna avea 9245 de locuitori și cuprindea satele Brănești, Priboiu și Vulcana Pandele. In urma unei hotărâri de guvern din anul 2002, comuna s-a divizat astfel că, din ea mai fac parte doar satele Brănești și Priboiu, având 4261 locuitori pe o suprafață de 1795 ha.

Participarea brăneștenilor la cele două războaie a fost insoțită de pierderi umane dar și de ajutor material: alimente, textile, uniforme etc. Celor căzuți in luptă le-au fost ridicate un monument aflat lângă primărie și o piatră memorială in incinta bisericii „Buna Vestire”. Piatra comemorativă a fost realizată cu ajutorul lui Ion Mihăilescu.

Fișier:Memorial for victims of WW1 - Brăneşti, Dâmboviţa.jpg
Fișier:Memorial for victims of WW2 - Brăneşti, Dâmboviţa.jpg

In anul 2002 s-a efectuat o analiză statistică ce indica: - structura etnică a localității era majoritar românească. In afară de români mai sunt: 1rom, 1 maghiar și 1 polonez; - structura religioasă: 4 romano-catolici, 2 reformați, 13 penticostali, 1 greco-catolic, 10 baptiști, 30 aventiști de ziua a șaptea, 1 unitarian, 9 creștini după Evanghelie, 57 evangheliști, 1 nedeclarat iar restul până la 9245 locuitori erau ortodocși.

Ministerul Culturii și Cultelor, Institutul Național al Monumentelor Istorice a declarat ca monumente istorice mai multe case din Brănești, printre care casele Mihai Rizescu, Ghiță Râmbu, Nicolae Bucur, Culiță Râmbu, Serafim Mihăilă, Ion Marinescu, Stana Tâlvan etc. Aceste case sunt datate incepând cu anul 1859.

Construită in 1905, actuala Casă atelier „Gabriel Popescu” a fost donată localității ca muzeu in august 1969 de către avocat Eliza Popescu, nepoata gravorului, impreună cu mobila, biblioteca, obiecte personale aparținând familiei, documente ale familiei, gravuri și platouri gravate, cărți etc.

Fișier:Primăria - Brăneşti, Dâmboviţa.jpg
Fișier:Căminul Cultural - Brăneşti, Dâmboviţa.jpg

Biserica “Buna Vestire” a fost sfințită la 12 septembrie 1943 și a fost ridicată prin contribuția localnicilor și a lui Stan Rizescu. Ea a luat locul vechii biserici cu același nume, ctitorită in 7 noiembrie 1779, care la rândul ei a fost ridicată pe locul unei alte biserici de lemn. Din 1622 până in 1775 in sat au slujit 19 preoți și 12 diaconi: 1622 Popa Tudor, 1642 Diacon Nicoară, 1697 Popa Neagoe, 1743 Popa Neacșu, 1775 Popa Ion. Intre 1817-1824 au fost inregistrați 8 preoți și 6 diaconi. In afara acestei biserici, pe teritoriul satului Brănești mai există incă o biserică având hramul Sf. Nicolae, fiind datată 1779.

Lângă Brănești se află mănăstirea Bunea. În actul de întemeiere, zapisul de danie al moșnenilor din Brănești, stă scris că pe dealul Vîlcana, boierul Vâlcu din Orbeasca și feciorii lui vor să zidească o "mănăstire". Într-o carte de întărire a lui Șerban Cantacuzino Voievod, din 1687, se spune însă, "schitul" de la Vîlcana, iar în hrisoavele domnești de acordare de milă, începând cu cel din 1693, "mănăstioara" dar, mai departe predomină numele de schit. Ctitorul acestui schit este Bunea Gradisteanu, care fugind de frica turcilor veniti sa-l ajute pe Constantin Basarab, varul lui Matei Basarab, sa ia domnia, s-a retras in aceste locuri. Făgăduind ca de va scăpa cu viață va zidi aici o mănăstire, construiește biserica in 1654. Biserica va suferi modificari arhitectonice de-a lungul anilor. In localitate sunt două școli generale, una in satul Brănești, iar cealaltă la Priboiu. Pe la 1800 viața școlară se desfășura doar cu ajutorul preoților sau al dascălilor și nu era o clădire dedicată in special pentru acest scop. In 1909 școala și-a găsit un locaș propriu prin terminarea unei construcții destinată invățământului. Viața școlară este completată de viața culturală.

Fișier:Corul CantareaBranesteana-1980.JPG

In localitate există formația corală “ Cântarea Brăneșteană” care are circa 60 membri. Formatia corala a fost creata in anul 1888. Membri săi au diferite ocupații: țărani, profesori, ingineri, comercianți etc. Corul, sub conducerea dirijorului Dumitru Bendic, a interpretat pe diferite scene din țară la Galați, Câmpina, Sinaia, București, Pitești, Brașov etc dar și din străinătate, in Germania, Belgia, Franța, Bulgaria, ex-Iugoslavia s.a. Repertoriul ales este din creații românești aparținând lui Al. Pașcanu, Gh. Cucu, N. Lungu, M. Neagu dar și din repertoriul internațional aparținând lui K.M von Weber, P.I. Ceaikovski, Gr. Sicher etc

După 1885 aici s-a născut industria textilă românească prin inițiativa lui Stan Rizescu, cel care a creat prima țesătorie de bumbac, aducând aici primul război de țesut bumbac și prima filatură de in și cânepă. Astfel structura ocupatională s-a modificat apărând primii muncitori din zonă. După industrie s-au construit baia publică, si cinematograful - al doilea dupa Bucuresti, si Scoala noua si chiar o banca. La inaugurarea Scolii noi au fost in 1909 regele Carol I cu ministrul educatiei Spiru Haret si marele George Enescu. In timpul Primului și celui de al Doilea Război Mondial, industria textilă a furnizat armatei materiale și uniforme.

Prof. dr. Corneliu Cassasovici alǎturi de Stan Rizescu a preluat conducerea tehnicǎ a țesǎtoriei mecanice “Stan Rizescu” din comuna Brǎnesti, jud. Dâmbovița in anul 1919. Pe atunci fabrica era mică, avea numai 160 de rǎzboaie de țesut. Corneliu Cassasovici a absolvit in 1909 Scoala Politehnică din Dresda și a scris si editat o serie de cursuri: "Materii prime textile", "Filatura, țesatorie mecanica", "Albitorie si Vopsitorie", "Industria Textilǎ". In 1934, a inființat "Școala Superioarǎ de Textile", cu sediul in localul Școlii Politehnice din București, al cǎrei profesor și director a fost de la inființare și până in anul 1945. Timp de 15 ani, care au inclus și perioada de criză economică, 1926-1929, numărul mașinilor de țesut a crescut la 700. Au fost montate, de asemenea, instalații moderne de albit, mercerizat, vopsit, scămoșat s.a.. După impărțirea teritorială din 1955, fabrica a fost trecută sub administrația localității Pucioasa. Folosind pentru desfacerea produselor un lanț de magazine proprii, în numeroase orașe din țarǎ, întreprinderea a devenit independentǎ din punct de vedere economic.

Acum, in Registrul Comerțului sunt inregistrate 26 de firme sau companii care au sediul pe teritoriul comunei. Domeniul de activitate este de la comerț cu amănuntul, până la fabricarea mobilei, transport călători, comerț cu piei prelucrate și neprelucrate, construcții clădiri și lucrări de geniu, fabricare articole textile, agenții imobiliare etc.

Note Edit


Format:Comune-Dâmbovița Format:Comuna Brănești, Dâmbovița


en:Brăneşti, Dâmboviţa fr:Brănești (Dâmbovița) hr:Brăneşti (Dâmboviţa, Rumunjska) it:Brăneşti (Dâmboviţa) nl:Brănești (Dâmbovița) pt:Brăneşti (Dâmboviţa) uk:Бренешть (комуна, Димбовіца) vo:Brăneşti (Dâmboviţa)

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki