FANDOM


Eroare în script

Harghita este un județ în regiunea Transilvania din România. Majoritatea locuitorilor din Harghita sunt maghiari (85%).

Vecini Edit

Județul Harghita se învecinează la est cu județele Neamț și Bacău, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava.

Suprafață Edit

Suprafața totală a județului este de 6.610 kmp, reprezentând 2,8% din suprafața țării.

Relief Edit

Zona de munte Edit

Sectorul vestic :

  • Munții Călimani situați în nordul defileului Mureșului cu altitudini mari, unele peste 2.000 m. (Vârful Pietrosu 2.102 m).
  • Munții Gurghiu dispuși între defileul Mureșului la nord, pasul Sicaș la sud, Depresiunea Giurgeului la est iar la vest dealurile Mureșului și Subcarpații Târnavelor.
  • Munții Harghitei formează un lanț lung de 70 km. și lat de cca. 25 km. cu vârfurile Harghita Racu de 1.757 m, Harghita Ciceu de 1.759 m. și Harghita Mădăraș de 1.800 m. Ei se delimitează de pasul Sicaș și obârșia Târnavei Mari la nord, de linia localităților Feliceni, Văleni, Merești și Mărtiniș spre vest, iar spre sud de Depresiunea și Munții Baraolt pe linia localităților Herculian și Filia. În est limita trece pe la baza conului vulcanic Pietrosu și Depresiunea Ciucului.

Sectorul estic :

  • Munții Budacului se află in sud-estul Munților Bistriței între râurile Neagra Broștenilor, Borca și Bistricioara.
  • Munții Giurgeului se prezintă sub forma unei culmi prelungi între Munții Călimani la nord, depresiunile Borsec și Bilbor în est și nord-est, Munții Hășmaș în sud și depresiunea cu același nume la vest.
  • Munții Hășmaș dispuși între apele Bistricioarei și pârâul Lavardi.
  • Munții Ciucului situați la limita estică a Depresiunii Ciucului între obârșiile Oltului, Trotușului și Uzului.
  • Munții Perșani pătrund în județul Harghita prin culmile nordice situate pe valea pârâului Vârghiș.
Zona de deal Edit
Zona depresionară Edit
  • Depresiunea Giurgeului pe valea superioară a Mureșului cu o lungime de 40 km. și o lățime maximă de 25 km.
  • Depresiunea Ciucului este situată în partea centrală a Carpaților Orientali, drenată de cursul superior al Oltului și afluenții săi și se întinde pe o lungime de peste 50 km. și o lățime de 10 km.
  • Depresiunea Cașin se află în vestul Munților Ciuc, la limita cu Munții Bodoc și are o lungime de aproximativ 20 km.

Apele Edit

Râuri Edit
Lacuri Edit
  • Lacul Sfânta Ana format în craterul unui fost vulcan.
  • Lacul Roșu, lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui vârf de munte ce a blocat cursul unui râu.

Clima Edit

Clima prezintă diferențieri importante în funcție de înălțime, vale, depresiune, curenți, dar , în principal se remarcă două tipuri:

  • climă continental moderată în dealurile subcarpatice, unde verile sunt calde și bogate în precipitații, iar iernile friguroase și uneori viscole. Temperatura medie vara, luna iulie este de 18 grade iar a iernii, luna ianuarie este de -5,5 grade.
  • climă montană specifică zonelor înalte în care verile sunt scurte, răcoroase și bogate în precipitații, iar iernile geroase, viscolite și cu un strat de zăpadă gros și stabil o perioadă îndelugată. Media temperaturilor este de 10 grade vara și -8 grade iarna.

Depresiunea Ciuc și Gheorgheni se individualizează din punct de vedere climateric datorită faptului că aici se constată un topoclimat specific, caracterizat prin frecvențe mari și persistențe îndelungate ale inversiunilor termice nocturne și de iarnă. Urmare a acestor fenomene, depresiunile respective se situează printre regiunile cele mai reci din țară, atât în perioada verii cât și a iarnii.

Flora și fauna Edit

Flora în zona dealurilor bogată în specii de foioase: fag, carpenul, gorunul; pe culmile montane pe areale întinse și compacte se dezvoltă molidul, socul roșu, paltinul, coacăzul, scorușul; în depresiuni vegetație specifică formată din plante mezohigrofile și higrofile precum salcia, răchita, arinul, trestia, rogozul, coada calului etc.

Fauna foarte bogată și variată aici trăind: căprioara, lupul, vulpea, mistrețul, veverița, iepurele, dihorul, râsul, jderul, ursul, cerbul carpatin, acvila de munte, pițigoiul, mierla etc.

Rețeaua căilor rutiere Edit

Rețeaua căilor ferate Edit

Politica Edit

Fișier:Politica Harghita.png

Diviziuni administrative Edit

Județul Harghita are 4 municipii, 5 orașe și 58 de comune.

Municipii Edit
Orașe Edit
Comune Edit
Fișier:Harta etnica jud Harghita.png

Populația Edit

Judetul Harghita are o populatie de 326,222 locuitori, din care peste 56% traieste in mediul rural.

In judetul Harghita, exista 276.038 etnici maghiari, adica 85% din totalul populatiei.

Populatia Judetul Harghita:


Format:Demografie/Harghita

Scurt istoric Edit

Descoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului culturii liniare, culturii Boian și Precucuteni. În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr și apoi culturile amforelor sferice, iar trecerea la epoca bronzului îi aparține culturii Ciomortan, suprapusă de cultura Wietenberg. La începutul perioadei târzii a epocii bronzului pe teritoriul județului Harghita pătrund purtătorii culturii Noua. Prima vârstă a fierului este epoca în care se produc mari sinteze culturale, din care se vor cristaliza elementele de bază ale civilizației dacice.

După cucerirea romană din anul 106 î.Hr. teritoriul județului a intrat parțial, doar ținuturile vestice, în componența provinciei romane Dacia, cunoscând o dezvoltare diferențiată, cele estice rămânând în afara acesteia. Viața economică intensă este atestată de numeroasele descoperii monetare și de tezaure de la Borsec, Valea Strâmbă, Tibod, Cristuru Secuiesc.La mijlocul secolului al III-lea administrația și armata romană părăsesc provincia, urmând o perioadă plină de perturbații etnodemografice.

În secolul al IV-lea pe teritoriul județului Harghita, ca și în tot estul Transilvaniei se extinde complexul cultural Sântana de Mureș-Cerneahov, goții stăpânind politic o perioadă acest teritoriu. În secolul al VII-lea, după stabilirea avarilor în Transilvania, prin pasurile Carpaților Orientali a început pătrunderea slavilor sub presiunea cărora teritoriul avar s-a restrâns în secolul al VIII-lea și s-a limitat la cursul mijlociu al Mureșului și cel inferior al Târnavelor. Cercetările arheologice arată ca viața majorității așezărilor în perioada târzie a migrațiilor nu se stinge în secolul al VIII-lea. ci continuă secolele următoare când în secolul al XIII-lea aici apar primele așezări secuiești.

1366-1427-perioada formării Scaunelor Secuiești

1562 secuimea se răzvrătește împotriva împotriva taxelor impuse de Ioan Sigismund Zápolya dar răscoala a fost înfrântă și secuimea a fost destrămată și înglobată în sistemul uniformizat al județelor.

1657 începe campania pentru cucerirea tronului Poloniei bazată pe trupele secuiești, iar ca represalii Poarta Otomană ordonă atac devastator împotriva secuilor în anul 1661.

1691 Transilvania ajunge sub dominația Imperiului Habsburgic, deciziile importante se iau la Viena.

1694 tătarii intră prin pasul Ghimeș, devastează tot și iau ostateci.

1710 odată cu stabilizarea dominației habsburgice se reconstruiește Cetatea Mikó (Miercurea-Ciuc).

1760 organizarea batalioanelor secuiești după modelul austriac, trupe ce urmau să fie complet înglobate în sistemul militar austriac, de la limba de instrucție până la sistemul de comandă, ceea ce nu convenea secuilor, drept dovadă s-au răzvrătit in ziua de 6 ianuarie 1764 la Siculeni. Potrivit datelor istorice, aproximativ 200 secuii au fost uciși pentru că au refuzat să se înroleze în trupele imperiale austriece.

1784 iau ființă județele Ciuc și Odorhei.

1819 se construiește primul drum pavat Miercurea Ciuc-Odorheiul Secuiesc.

1849 Imperiul Habsburgic scade treptat în putere, urmează o perioadă de relativă dezvoltate, aceasta amplificându-se la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu apariția primelor căi ferate ce traversează zona, secuimea începe o dezvoltare mai considerabilă, cu perioade mai grele marcate de primul și al II-lea război mondial.

Pe raza județului apar primele orașe, Odorheiul Secuiesc atestat în 1301 (atestat ca târg în 1485 și ca oraș în 1558) Gheorgheni atestat în 1333 (declarat oraș în 1905), Cristuru-Secuiesc atestat în 1395 (atestat ca târg în 1503 și ca oraș în 1559, decazut la statutul de târg în secolul XVII, decăzut la statutul de comună în 1886, declarat din nou oraș în 1956), orașul Miercurea Ciuc atestat ca târg în 1427 și ca oraș în anul 1558, Toplița atestat în 1567 (declarat oraș în anul 1956)[1], Băile-Tușnad atestat în 1732 (declarat oraș 1968).

Economie Edit

Exploatarea și prelucrarea lemnului în industria fabricării mobilierului joacă un rol important în economia județului Harghita. Bogăția subsolurilor în hidrominerale, gaze mofetice și ape termale are deasemenea o importanță economică prin valorificarea acestora în stațiunile balneoclimaterice Băile Harghita și Băile Tușnad, iar rezervele de ape minerale de diferite tipuri hidrochimice sunt valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale înbuteliate Borsec, Perla Harghitei, Tușnad, Bilbor. Un aport deosebit în economia județului aduce și industria de textile, confecții și tricotaje, industria alimentară prin prelucrarea și industrializarea cărnii și a laptelui, agricultura prin valorificarea culturilor și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul.

Valorificarea produselor specifice zonei, ceramica populară de la Corund și Dănești și intensificarea agroturismului au deasemenea rolul lor în economia acestui județ.

Obiective turistice Edit

Bibliografie Edit

  • Județul Harghita, Monografie, Zoltán Makfalvi, Ladislau Vifkori. Editura Sport Turism București 1979.
  • Județul Harghita, Ioan Pisota, Silvia Iancu, Dragoș Bugă. Editura Academiei R.S.R. București 1976.
  • Etnii și confesiuni religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, Vol. VI., Mediaș, 2007.
  • Repertoriul Arheologic al județului Harghita, Seria Monografii Arheologice II, Valeriu Cavruc. ISBN 973-99270-2-5.

Legături externe Edit

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Județul Harghita

Note Edit

Vezi și Edit

Format:Rezervatiinaturalehrace:Propinsi Harghita an:Provincia de Harghita bg:Харгита (окръг) ca:Província de Harghita cs:Harghita (župa) da:Harghita (distrikt) de:Kreis Harghita en:Harghita County eo:Distrikto Harghita es:Harghita et:Harghita maakond fi:Harghita (piirikunta) fr:Județ de Harghita gl:Condado de Harghita hr:Harghita (županija) hu:Hargita megye id:Provinsi Harghita it:Distretto di Harghita ja:ハルギタ県 ko:하르기타 주 la:Harghita (circulus) lt:Hargitos apskritis nl:Harghita nn:Harghita fylke no:Harghita pl:Okręg Harghita pnb:ہرگیتا کاؤنٹی pt:Harghita (distrito) ru:Харгита simple:Harghita County sk:Harghita (župa) sr:Харгита (округ) sv:Harghita tg:Вилояти Ҳарғита tr:Harghita ili uk:Харгіта war:Kondado han Harghita

zh:哈爾吉塔縣

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki